Zichy Dominic (în unele documente, Domokos) a fost un episcop romano-catolic de Veszprem, care s-a refugiat în Transilvania, după înnăbușirea revoluției din anul 1848 și executarea fratelui său Jeno (sau Odon), cu mențiunea că, în satul Gheghie, situat în Bihor, nu departe de Aleșd, mai dăinuie un cochet castel de vânătoare clădit, din câte se pare, în jurul anului 1860, tot de acest conte prelat, născut la Viena în data de 21 august 1808 și care și-a dat demisia din episcopat în anul 1849.
În amintirea măierenilor (și nu numai), contele a rămas cu porecla de „Groful” și cu imaginea de om mărinimos. Deși de neam străin, contele episcop s-a stabilit în Maieru, unde și-a clădit un castel, în partea de sus a localității (clădire care, din păcate, nu mai există), dar nu s-a închis între zidurile de incintă ale acestuia, ci s-a integrat în viața satului, ajutând cu câte ceva pe toți cei aflați în nevoie, indiferent de naționalitate, dar mai ales pe oamenii sărmani, pe bătrâni și pe orfani. Pentru oamenii bolnavi, a adus la Maieru un doctor (pentru întîia dată se întâmpla acest lucru) și a deschis chiar și o farmacie, costul medicamentelor și a consultațiilor medicale, fiind suportate integral de către conte, gratuitățile fiind oferite nu doar măierenilor , ci și celor din satele învecinate.
Biserica ortodoxă de zid din Maieru (în care se slujește și astăzi) a fost ridicată, aproape în totalitate, pe cheltuiala episcopului romano-catolic Zichy Dominic (cu precizarea că, la solicitarea sa, pe iconostasul iniţial, a fost pictat şi chipul Sfântului Ştefan – Rege al Ungariei). De asemenea,tot Zichy Dominic, a fost ctitor principal și al bisericii ortodoxe din Ilva-Mică, edificată între anii 1873-1875, acest conte trăind cu numita Gaftone Elena din Ilva Mică – legătură ce l-a inspirat pe Liviu Rebreanu, atât în romanul „Ciuleandra” (unde o fată frumoasă de la țară este aleasă ca noră, de către un nobil), cât și în nuvela „Baroneasa”, ce evocă într-un „concentrat” literar, de doar trei pagini, urcuşul social rapid şi coborâşul lamentabil al unei femei de la ţară, de care amintește şi Nicolae Iorga, în scrierile sale despre românii din Ardeal.
Contele Zichy Dominic a murit în data de 30 octombrie 1879, fiind înmormântat în cimitirul romano-catolic din Rodna. Pentru a reliefa încă o dată, generozitatea sa, țin să subliniez că măierenii, generații de-a rândul, după moartea episcopului pripășit în satul lor, ori de câte ori încercau vreo pagubă sau vreo lipsă, obișnuiau să spună cu năduf: „De-ar fi trăit groful, ar fi avut cine să ne ajute!”
Nu știu dacă comunitățile ortodoxe din Maieru și Ilva-Mică, mai țin sau nu parastas, în fiecare an, în data de 20 august sau a treia zi de Crăciun, în amintirea acestui MARE OM, așa cum și-au asumat obligația la data dobândirii daniei, dar raportat la binefacerile primite, consider că ar trebui să asigure „ în veci pomenirea lui”.