Doamne, cum uităm de uimitoarele modele de urmat ce au fost răsfirate în calea națiunii noastre. Nu luăm aminte la oamenii care au atins un prag de excelență ori eroism, dar avem tendința de a ne întoarce capetele, parcă la comandă, ca un lan de floarea soarelui, după te miri ce corp politic, ce pare ceresc, ori după vreun meteorit impostor și ignorant.
În loc să-i așezăm pe „marii merituoși” într-o galerie vie a celor care au dobândit glorie, un nume bun, respectabil, sau chiar un renume, îi tratăm cu o nepăsare dezgustătoare, îi împingem cu indiferență într-un con de umbră sau la coșul de gunoi a lumii, chiar dacă acești înaintași au avut curajul de a schimba cursul istoriei ori de a muta hotarul științei, spre tărâmuri nebănuite.
Poate nu le putem conferi nestemata nemuririi, deși cu toții sunt vrednici de o atare decorație supremă, dar putem căuta să facem câte ceva pentru memoria lor: să-i adunăm laolaltă, să-i cinstim cum se cuvine unui popor recunoscător și să predăm spre păstrare, celor care vin după noi, tezaurul minților luminate și temerare, ce ne pot corect călăuzi și modela.
Lui Napoleon Bonaparte îi este atribuit un celebru citat: „ În ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal”. Avem un năsăudean remarcabil, care a probat plenar această posibilitate, dobândind în doar trei decenii o notorietate de necontestat, fără a rupe legăturile cu rudele rămase la Năsăud. Sora sa, Ida, a fost soacra academicienilor năsăudeni Iulian Marțian și Virgil Șotropa, despre care voi povesti poate altădată.
Leonida Pop s-a născut la data de 15 octombrie 1831, în Năsăud, într-o veche familie grănicerească: bunicul său, Grigore, originar din satul Bichigiu, a fost primul ofițer român din Regimentul nr.2 de Graniță de la Năsăud, iar tatăl său, Leon, tot ofițer fiind, a luat parte la războaiele napoleniene.
Leonida a urmat școala primară din Năsăud și tot aici a început Institutul Militar, urmând apoi cursurile Academiei Militare din Viena. Își începe cariera militară în cadrul Regimentului de infanterie nr.51 „Karl Ferdinand” din Cluj, în anul 1851. Dovedind curaj și cunoștințe temeinicie de strategie și tactică militară, în campania militară din Lombardia, în războiul austro-prusac și în luptele din Bosnia-Herțegovina, Leonida Pop urcă repede pe scara gradelor militare, i se decernează distincții și ordine militare ce atestă merite de netăgăduit și i se încredințează funcții importante în ierarhia militară imperială.
În mai puțin de 30 de ani ajunge la gradul de general de divizie (1880), pentru ca în anul 1881 să fie ridicat la rangul de baron (Leonidas Freiherr von Popp), fiindu-i conferită calitatea de Șef al Cancelariei Militare și adjutant general al împăratului Franz Joseph, funcție pe care a deținut-o timp de 8 ani, până în anul 1889, răstimp în care i s-a acordat și gradul de general de infanterie și cel de mareșal al artileriei, retragerea în grad de „Feldgeneralhofmeister” fiind datorată unei boli grave cu care s-a confruntat în ultimii ani de viață.
Leonida Pop a decedat la data de 1 decembrie 1908 (exact cu 10 ani înainte de înfăptuirea marii uniri), în stațiunea Baden, dar dorința sa ultimă a fost ca trupul să-i fie incinerat, iar urna cu cenușă să fie adusă și depusă în cimitirul din Năsăud. Din păcate, după venirea comunismului (zeul cel necruțător cu erudiții), urna a fost spartă și cenușa ostașului credincios, destoinic și conștiincios, a fost împrăștiată pe locurile de la izvoarele vieții sale, fiind încorporată în pământul natal, din care a fost zămislit.
Lucru rar, ca un român să facă în armata imperială austriacă cariera militară pe care a avut-o „Baron Leonidas von Popp”. Elocventă e și inscripția săpată pe prima sa piatră de mormânt: „Despre cei mari se cuvine să se spună în veacuri: Am trăit”, consemnată în limba latină.
Pentru asemenea semeni fără seamăn, merită să stăm de strajă la visteria cu valori morale a neamului românesc și să luam cu atenție aminte la mărețele lor înfăptuiri, iar atunci când veți vizita Viena, aduceți-vă aminte că în sălile impunătoare din Hofburg sau Schonbrunn, a pășit cândva și un important și respectat militar năsăudean.