Așa cum unii dintre locuitorii Bucureștiului nu s-au plimbat niciodată pe aleile din Cișmigiu și o parte dintre brașoveni n-au avut curiozitatea ori cutezanța de a-și vedea orașul de pe Tâmpa, tot așa nu ne facem timp, nici noi transilvănenii, pentru a merge în miezul dulce și duios al Ardealului, la Blajul cel poleit de istorie, deși pentru dus-întors e suficientă o singură zi.
Municipiul Blaj este așezat într-un loc minunat, unde Târnava Mare și Târnava Mică își unesc destinele și înspre care, din oricare parte ai sosi (Alba-Iulia, Mediaș sau Târgu-Mureș), ești nevoit să cobori la el de pe dealurile ce-l ocrotesc, căci ocupă o vastă depresiune circulară. Din acest motiv, Blajul se înfățișează impetuos călătorului mai întâi din înălțimi și rămâne la înălțime și jos, în vale, când îl descoperi treptat, la pas, clădire cu clădire, după ce din punctele de panoramă de la intrare ai zărit doar acoperișurile cu țiglă roșie risipite ici-colo, în marea de verde.
Câmpia Libertății – cu rezonanțe deosebite pentru istoria românilor transilvăneni. Nu întâmplător a fost ales pentru adunare în anul 1848: numai pe un asemenea câmp, lat, larg și înalt, spiritul omului se poate împărtăși cu prescura sfântă a libertății.
Ansamblul Monumental Gloria, alcătuit din poarta istoriei și trei statui de bronz care înfățișează trei fete în port popular tradițional ce țin deasupra capului cununi de lauri.
Aleea Revoluției – o galerie de galactici. Treci spășit, și te oprești cu capul plecat, prin fața a 26 de busturi de bronz care prezintă personalități marcante ale culturii românești și mari conducători ai revoluției pașoptiste.
Strada străjuită de clădirile străvechilor școli transilvănene.
Și centrul localității e luminos și liniștit ca pe vremea când s-a deschis aici prima școală superioară din țară cu limba de predare română și s-a tipărit în limba română biblia tradusă de Samuil Micu.
O așezare curată și cochetă, ce încântă și surprinde plăcut ochiul vizitatorului.
Un parc central elegant, atent îngrijit.
Catedrala Mitropolitană din Blaj, în stil baroc. Pe 14 mai 1848, în incinta acestei biserici, profesorul Simion Bărnuțiu a ținut o cuvântare înălțătoare, moment intrat în istorie drept „Discursul de la Blaj”.
Piatra de temelie a fost pusă de episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein în anul 1738, biserica fiind sfințită abia în anul 1756 de către episcopul Petru Pavel Aron.
Nicolae Iorga spunea că iconostasul (catapeteasma catedralei) este „cel mai impunător prin întindere și bogăție din toată românimea”, slujba de sfințire a acestuia și a mesei de altar având loc la data de 14 septembrie 1765 sub oblăduirea episcopului Atanasie Rednic.
Pictura cupolei datează din anii 1748-1749, fiind realizată în patru registre: portretele a opt papi, liturghia îngerească, marile praznice de peste an și scene din viața Mântuitorului, catedrala beneficiind de un interior impresionant.
Timp de două secole Blajul a reprezentat candela așezată sub icoana neamului românesc din Transilvania. Ca să lumineze, fără contenire, acest greu încercat colț de țară a fost însă nevoie de oameni destoinici, vizionari și neînfricați, care să toarne, fiecare după cât a avut (și au avut har Domnului), câte un strop de înțelepciune în candela renașterii naționale, să-i potrivească flacăra după împrejurări, nu o dată potrivnice, și să adune sub rotocolul ei de lumină pe toți tinerii dornici de învățătură, spre a putea călăuzi apoi întreg norodul pe drumul, îngust și întortocheat, ce duce către demnitate.
Episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. Și-a făcut studiile în orașul Trnava (Slovacia), iar în anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, între Târnave, unde a ridicat Catedrala Sfânta Treime și a ctitorit un veritabil focar de cultură românească.
Istoric, traducător, scriitor, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, director al învățământului greco-catolic din Transilvania. A studiat la Blaj.
Poet, filolog, protopop de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. Și el a învățat timp de trei ani la Blaj.
Episcop greco-catolic de Făgăraș și Alba-Iulia cu sediul la Blaj. În anul 1848 a condus Marea Adunare de la Blaj și s-a implicat activ în mișcarea revoluționară din Transilvania.
Teolog și pedagog, fiind profesor și director al Gimnaziului din Blaj. Un poliglot renumit (știa 15 limbi), fiind intitulat „părintele filologiei române”.
Profesor universitar și revoluționar pașoptist. În tinerețe, a studiat teologia la Blaj și a predat o vreme la Gimnaziul Superior din aceeași localitate.
Mitropolit ortodox al Transilvaniei. În mai 1848, împreună cu episcopul Ioan Lemeni a prezidat Adunarea de la Blaj, după care, în fruntea unei delegații, a dus petiția adoptată la Viena împăratului Franz Joseph.
Istoric și ziarist deschizător de drumuri: Gazeta de Transilvania; Foaie pentru minte, inimă și literatură… A urmat Gimnaziul și Academia Teologică din Blaj, unde a și predat ca profesor timp de câțiva ani. .
Poet, profesor și publicist, ce a studiat și la Blaj. A fost prezent apoi la Marea Adunare de la Blaj din mai 1848, făcând parte din delegația Brașovului. Poemul său „Un răsunet” , redenumit „Deșteptă-te române”, a devenit imn revoluționar.
Un mare cărturar și revoluționar român, ce a studiat la Blaj și care l-a avut ca elev, la Cernăuți, pe Mihai Eminescu, marele poet poposind și el în „Mica Romă”, cum frumos și tandru a poreclit Blajul.
Avocat, revoluționarul pașoptist care a primit titlul de Crăișorul Munților și care a venit la Blaj însoțit de mii de moți.
Jurist, lingvist și revoluționar pașoptist. Și el a urmat liceul din Blaj.
Iar în final, cu privirea pierdută-n depărtări, n-am cum să nu constat cu dor și cu durere: „Ce elită erudită… am avut cândva!”
