Un cuget mucegăit se lasă greu impresionat. Izvoarele de inspirație, de interes, și le-a pierdut în pământul făgăduințelor, repetat înșelate de realitate, iar simțurile i s-au tocit, au amorțit, de atâta rămânere în nelucrare.
Chiar dacă nu pare, e un pericol care ne pândește pe toți, indiferent de vârstă, semnele unei atare stări de obedientă aplecare fiind prilejurile tot mai rare de uluire, de încântare.
Dacă nu stăm de veghe la frontierele spiritului, rutina se strecoară insidios, fără a da de știre, după care ne ia de mână și ne conduce la ofilire și pleoștire.
Nu ne putem apăra de „cel rău” și nu avem cum scăpa din al blazării hău, dacă nu permitem „reînsuflețirea sufletului”, oferindu-i ocazii de entuziasmare și șansa de a vibra iarăși de vivacitate.
Unul dintre „trucuri” este dorința de a descoperi, din aproape în aproape, locuri și lucruri noi, aflate foarte aproape de noi, animând sufletul și impregnându-l cu bucuria de a trăi frumos, intens și cu folos. Nu costă mult și nu necesită efort, multele și măruntele minunății ale lumii fiind presărate peste tot pe pământ.
Printre ele, la o margine de drum și la nici 15 km de Bistrița, se numără și Râpa cu păpuși de piatră de la Domnești.
Dacă avem tăria de a sări din spinarea prea-grăbitului timp, poposind pentru câteva clipe pe pământ, fiecare piatră, fiecare lemn, fiecare picătură de rouă, fiecare pânză de păianjen … ne va trage de mânecă și ne va șopti la ureche: „Deșteptarea! Lumea e minunată, și viața la fel!”