Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei – un sentiment binefăcător, de mulțumire vie, de satisfacție sufletească, de veselie.
Pentru a-l putea primi cu inima larg deschisă, ca pe un oaspete drag, Crăciunul trebuie precedat de o perioadă de primenire și trebuie întâmpinat cu un cuget curat, liniștit. Putem porni la drum cu mici gesturi de atenție și afecțiune așezate într-o vorbă bună (sfat, îndemn, laudă, compasiune sinceră) sau într-o faptă bună, gâlgâind de generozitate.
Încetinirea curgerii timpului și împrospătarea sufletului necesită eliberarea de stres, de presiunile inutile și de emoțiile negative, de tot ce înseamnă ipocrizie, intrigă, indiferență, intoleranță…
Nu vă pot recomanda un panaceu, dar vă pot sugera, de pildă, să nu „luați lumină” de la impostorii și ignoranții meteoriți. Nu sunt steaua polară, cum pretind, și nici nu ne vor da în dar luna de pe cer, promisă periodic, în cursul campaniilor electorale. Nici știrile de actualitate, despre calamitate, însoțite de situații statistice și scenarii probabile, nu ne conferă o stare de seninătate, ci ne picură spaime în seva sufletului, și necontenite neliniști.
Avem însă posibilitatea de a petrece mai mult timp cu cei dragi nouă. Dacă tot ne-a împins înăuntru frigul și întunericul, iar pe deasupra epidemia a tras zăvorul la ușa de la intrare, haideți să facem din casele noastre cuiburi pufoase, pătrunse de pace și împodobite cu iubire. Sunt conștient că aceste cuvinte sunt truisme, ce se bucură de notorietate, dar mă încăpățânez să le pun pe „tapet”, căci imaginea unei familii fericite adunată într-un cămin cald și luminat este demnă de a fi zugrăvită într-o sfântă icoană a sufletului omenesc.
Acum e și minunata vreme a colindelor și filmelor de Crăciun. Sunt posturi de radio care emit în eter numai colinde, cu riscul asumat de a atinge pragul de saturație, și canale de televiziune ce rulează filme cu final fericit, turnate parcă în același tipar. Contrar aparențelor, aportul lor la starea noastră de bine este însemnat, căci acțiunea curge lin și liniștit prin matca cugetului, ca o apă adâncă, fără a arunca mizerii pe malurile minții. O astfel de curgere duioasă, domoală, asigură nu doar curățarea albiei, ci și lustruirea spiritului, făcându-l să strălucească de bucuria sosirii sărbătorilor de iarnă, iar ridurile dobândite peste an sunt nivelate de un strat de sedimente sănătoase: armonie, acalmie, afecțiune, mărinimie… Oricât de ursuz ai fi, și de insensibil, n-ai cum să nu te molipsești de bunătate și bună-dispoziție când vezi o succesiune de cadre cu străzi și case feeric împodobite, cu oameni calmi și calzi, ce se salută pe stradă chiar dacă nu se cunosc, își zâmbesc larg și își urează sărbători fericite. Dacă contestați spusele mele și insistați să le etichetați „dulcegării ieftine”, nimic nu vă împiedică să treceți puntea timpului prin mijlocirea unor filme absolut memorabile: „Magazinul de după colț” (1940), „O viață minunată” (1946), „Miracolul de pe strada 34” (1947)…
Tot acum, e timpul potrivit pentru deschiderea cărților curate, mereu de actualitate și doldora de învățăminte, precum „Poveste de Crăciun” (Charles Dickens – 1843), prima ecranizare datând din anul 1908 când Thomas Edison a realizat un film mut. Merită cu toate vizionate (unele purtând titlul de „Colind de Crăciun”), și nu sunt puține, indiferent că sunt mai vechi, ori mai recente, în format de film artistic, muzical de televiziune sau desen animat.
Revenind la magica carte (țin să vă destăinui că o citesc în fiecare an), ea nu se adresează doar celor care cred că prieteniile sunt o pierdere de timp, iar sărbătorile o pură prostie și o risipă de bani. Dimpotrivă, la finalul lecturii fiecare putem pune câteva semne de întrebare pe marginea umilei noastre existențe, având șansa și speranța de a schimba în bine multe lucruri ce nu sunt cum ar trebui să fie.
Vă ofer un fragment ce denotă atitudinea meschină adoptată de personajul principal al cărții anterior vizitelor făcute de cele trei fantasme:
„Un Crăciun vesel! Ce drept ai tu să fii vesel? Te-ar îndreptăți pe tine ceva ca să te dedai la o veselie costisitoare? Ești doar destul de sărac… Nepoate!, reluă și mai aspru unchiul, sărbătorește-ți Crăciunul în felul tău și lasă-mă pe mine… să nu-l sărbătoresc. Și așa, ție nu ți-a folosit la nimic. Cu asta, ți-a mers vreodată ceva mai bine?… Doresc să fiu lăsat în pace, din moment ce mă întrebați ce doresc. Iată domnilor răspunsul meu. Eu însumi nu mă bucur de Crăciun și nu-i pot ajuta pe leneși să se bucure ei… Nu e treaba mea… Un om are destul de lucru cu ale lui ca să se mai amestece și în socotelile altuia. Treburile mele îmi iau tot timpul…”
Și un pasaj ce reliefează conduita urmată după convertire:
„Ziua de mâine îi aparținea pentru a se face mai bun și pentru a-și schimba viața!… Învățătura celor trei duhuri îi rămăsese vie în minte. Fie binecuvântat Cerul și Crăciunul pentru binefacerile lor… Mergând cu mâinile încrucișate la spate, Scrooge privea lumea cu un surâs de mulțumire… El intră în biserică; trecu pe străzi, întrebă cerșetorii despre nevoile lor, mângâie copiii pe creștet, privi curios spre bucătăriile caselor, apoi se uită spre ferestre; tot ce vedea îi făcea plăcere… Nu mai avu de-a face cu lumea fantomelor, în schimb se interesă de oameni, de prieteni și de familia sa, în tot timpul anului, pentru a se pregăti de Crăciun; în privința asta, toată lumea spunea că nimeni nu se pricepea să organizeze serbarea zilei de Crăciun mai bine decât el. Ce bine ar fi să se poată spune la fel despre voi, despre mine, despre noi toți, așa cum spunea Tiny Tim: – Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, tot atât cât suntem de binecuvântați!”.