Obiectele de dimensiuni relativ reduse, precum bijuteriile, ceasurile, telefoanele mobile, statuetele sculptate în lemn și fildeș, vitraliile, mozaicurile sau ornamentele ce decorează vechile manuscrise și tipărituri, sunt rodul unei munci minuțioase, de mare precizie și finețe.
De mici proporții este și mugurul ce vestește miracolul reînvierii, cum infime și neînțelese sunt esențele vitale, invizibile, de tipul atomului sau ADN-ului, pe care le aflăm pretutindeni și care compun de fapt lumea în care trăim. Mărunțică la trup și totuși genial concepută și colorată este și floarea de nu mă uita sau buburuza ori eleganta rândunică, ce poartă frac în fiecare zi.
Și reproducerile la scară redusă a unui alt obiect sunt deosebit de încântătoare. Nou-născutul, de pildă, este un adult în miniatură, prin mijlocirea căruia a coborât pe pământ veselia și pentru care a fost zămislit în principal alintul, răsfățul, mângâierea, căci fiecare vlăstar al viitorului vine pe lume cu aripi de înger și învelit în veșmintele dragostei fără de seamăn.
Dulci fiind, de-ți vine să-i ridici mereu în brațe (chiar dacă știm că „învățul” nu prea mai are „dezvăț”), îi numim Doinel, Mugurel, Florinel, Ștefănel, Ionică, Vasilică (de parcă toată viața vor rămâne la stadiul de copilași) ori îi dezmierdăm în fel și chip, diminutivele astfel rezultate, precum Uța, Nuța, Ica, Ina, Isa, Ița, Dea, Lia, Ela, Nela, Leta, Tia, respectiv Uțu, Duțu, Nuțu, Luțu, Buțu…, știrbind din strălucirea numelor de persoane consacrate, vechi și frumoase: Ioan, Maria, Dumitru, Ana… și așa mai departe.
Și puii de animale, la naștere, au aspect și alură angelică. Sunt doar niște buni și blânzi bulgărași cu blăniță, iar în somn, dacă sunt sătui, oftează, visează și dau din lăbuțe. Abia apoi le cresc instincte, colți și gheare, de fiară.
