Sacrosancţii

Munţii (muţi ca mormântul), nu sunt doar simple, senine şi sărace tărâmuri de lemn şi piatră, din care erau croite în trecut bisericile (de la temelie până la turlă), ci şi locuri încărcate de istorie, considerate sacre şi care prilejuiesc şi astăzi masive pelerinaje religioase.

Dintre munţii biblici în care s-au întâmplat lucruri importante ori s-au înfăptuit minuni,  nu putem omite Muntele Ararat, din Anatolia, pe culmea căruia s-a oprit arca lui Noe, după potopul cel mare, sau Muntele Sinai pe vârful căruia  Moise a primit cele 10 porunci şi unde se află amplasată în pustiu, dar nu în părăsire, Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ori Muntele Hebronului, unde s-a aşezat seminţia lui Iuda după părăsirea Egiptului.

Tot în fascinanta Ţară Sfântă se află Muntele Tabor (din Galileea, unde Mântuitorul s-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor săi) şi Muntele Măslinilor (un reper religios din Ierusalim, la poalele căruia se află Grădina Ghetsimani, unde  s-a rugat Isus Hristos în  noaptea dinaintea crucificării), precum şi un loc special de reculegere şi rugăciune situat nu departe de Haifa, respectiv Muntele Carmel, ce constituie locul de obârşie a Ordinului Călugăresc a Carmelitanilor şi în care se află Peştera Sf. Ilie şi Mănăstirea Stella Maris.

În mirifica Grecie ies clar şi detaşat în evidenţă Sfântul Munte Athos, presărat de mănăstiri, schituri şi chilii destinate exclusiv monahismului ortodox de parte masculină, Minunatul Munte Meteora ce adăposteşte un complex de mănăstiri, suspendate în aer, aninate parcă de cer, fiind ridicate pe piloni de piatră naturală, precum şi Mitologicul Munte Olimp, denumit Casa Zeilor şi implicit, locul din lume în care muritorii nu pot pune piciorul.

În Orient există Muntele Kailash, considerat locul sacru unde şi pietrele se roagă, adăpostind totodată marile secrete ale lumii, motiv pentru care toţi tibetanii trebuie să facă înconjorul acestuia pentru purificarea karmei, cu menţiunea că acela care îl înconjoară de 100 de ori, devine automat iluminat.

Pentru chinezi, muntele sacru e T”ai Shan, cel plin de temple, unde secole-n şir, suveranul  însoţit de supuşii săi urca pentru a aduce jertfe cerului şi pământului, aşa cum Fujiyama este privit ca muntele fără seamăn şi fără rival (fiind deopotrivă şi un punct principal de pelerinaj), pe veci ancorat în sufletul fiecărui japonez.

Avem şi noi,  românii,  Munţii Neamţului, prin codrii căruia vieţuiesc în post şi rugă, fără lucruri, pustnicii uitaţi de lume, dar şi munţii aparent mărunţi (Ţibleş şi Ţibău) în care s-ar putea  celebra Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, spre cinstea şi memoria luptătorilor din rezistenţa anticomunistă ce şi-au dat viaţa pentru libertate şi demnitate, respectiv în amintirea eroilor necunoscuţi, din toate neamurile, ce au căzut pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.