„Câte focuri, câte lumânări și câte văpăițe n-au ars, și toate s-au stins, și multe se vor aprinde ca să se stingă iarăși, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om…, și numai acela va ști bine că lumea asta a fost o lungă și aceeași poveste”, spunea cândva Barbu Ștefănescu Delavrancea, iar Ion Pop Reteganul puncta și mai abitir: „multe s-au mai întâmplat în lumea asta mare și câteodată auzim povestindu-se câte o întâmplare de ne vine mai a n-o crede. Și totuși trebuie să credem mult din cele ce auzim; … Citește mai departe
Lenea l-a făcut pe om, MARE DOMN
În orice chestiune cotidiană, cu atât mai mult în materie electorală, opiniile diferă și apele gândirii se separă, nu doar în raport de stare și de punctul de contemplare, ci și de la o zi la alta, dovadă stând și imaginile ce au vizat – și imortalizat – conturul nordic al Vf. Căsarul Colibiței (Munții Bârgăului), fotografiile fiind realizate din curtea casei mele, de-a lungul unei singure săptămâni de toamnă târzie.
Revenind la titlul dat, recunosc că am plecat de la premisa unor uitate lozinci comuniste, frecvent întrebuințate în epocă, ce înălțau spiritul lucrativ și sentimentul de echitate în slava … Citește mai departe
Gânduri despre ȚARA MEA
În zilele noastre, când istoria se repetă, întorcându-ne în urmă cu un secol, la perioada de înflorire a curentului naționalist-creștin, țin să evidențiez dragostea de țară nemărginită, sinceră, necosmetizată, dezinteresată, nepartajată în doze mici, cu iz de lozinci…, probată plenar de Regina Maria – Maica României („A fi regina unei țări nu este o sinecură!”) și să mă întreb dacă nu cumva a sosit timpul potrivit pentru revenirea la monarhie, câtă vreme din cei patru președinți , aleși de popor, în deplină – sau mai puțină – cunoștință de cauză, doar unul singur a fost de treabă, dar din cei … Citește mai departe
AMINtiri
M-am născut la sat și am crescut lângă pădurea bătrână, de fag, a lui badea Ilie Ileni, ce începea în capătul locului nostru și care în a doua parte a lunii noiembrie se înfățișa deja ca un tărâm feeric, încărcat de poveste, fiindcă iernile erau rodnice în zăpezi trainice – supraviețuind până la dezghețul din primăvară – și care soseau negreșit, la timpul potrivit, cu tot alaiul de geruri strălucitoare, de viscole năpraznice, de ninsori ce coborau tot la câteva zile, omătul depunându-se în straturi până la pervazul ferestrelor.
Și, deși, a trecut ceva vreme de când le-am cântat Aminul … Citește mai departe
CarCASA de toleranță
„Acum nu oamenilor doresc să mă adresez, ci ție, Dumnezeul tuturor ființelor, tuturor lumilor și tuturor vremurilor. Dacă le este permis măruntelor creaturi pierdute în imensitate și nevăzute de restul universului să îndrăznească să-ți ceară ceva, ție, care ne-ai dăruit totul, ție ale cărui legi sunt neschimbate și eterne, te implorăm să privești cu milă și compătimire toate greșelile inerente naturii noastre omenești; fie ca aceste greșeli să nu mai producă catastrofe. Nu ne-ai dăruit o inimă ca să ne urâm între noi, nici mâini ca să ne strângem de gât unii pe alții, să suportăm mai ușor povara unei … Citește mai departe