Între veșnicia înaltului și vremelnicia platului.

Cârmuită fiind de o năvalnică nestatornicie, de un uluitor dinamism, lumea pământeană pare să aibă ca trăsătură definitorie „schimbarea modificării” decorului și succesiunea actorilor pe scena telurică.

Pe tărâm judiciar, regulile ce guvernează societatea umană sunt supuse unor necontenite cicluri de adoptare, de ajustare și de abrogare a actelor normative. Evoluția este evidentă și are ca motor dorința de aliniere și de adaptare a legilor la mereu „noua” realitate. În cadrul unui asemenea proces este posibil ca o acțiune sau o inacțiune ce până mai ieri era interzisă omului, incriminată ca infracțiune și pedepsită cu ani de închisoare, să se … Citește mai departe

Din zăcământul cu înțelepciune a lui Nikos Kazantzakis

Simt o satisfacție specială, nu doar când împărtășesc impresii și imagini de călătorie, sau succinte informații de istorie locală, ori fărâme din înfăptuirile înaintașilor îngropați în uitare, ci și când ofer mici fragmente din cărțile citite sau recitite. Mi se pare parcă nepotrivit să păstrez doar pentru mine un filon de înțelepciune peste care am dat între coperțile unei cărți. Mânat de acest motiv caut să culeg cu grijă micile perle de vorbe meșterite și să le adun într-un fel de potpuriu, de „aluat literar” ce poate fi frământat în covata minții noastre și așezat apoi la copt înăuntrul sufletului … Citește mai departe

Tonciu

Întâmplător, spun asta pentru că acceptasem invitația inopinată a unor prieteni apropiați, am ieșit pentru întâia dată din țară într-o călătorie la Roma. Se așteptau, poate pe bună-dreptate, să-mi „cadă falca” de la atâta „Uau!” și „Ooo”, ignorând însă împrejurarea că mai fusesem de atâtea ori acolo anterior, pe calea gândului ori prin mijlocirea cărților de istorie și a „Teleenciclopediei”. Poate tocmai de aceea am și încercat atunci senzația că doar m-am reîntors (am făcut-o într-adevăr zece ani mai târziu), că era vorba de o revenire la rădăcini, de o încercare a unei rude vitrege și sărmane de a-și cunoaște … Citește mai departe

Din traista cu învățăminte a lui Nikos Kazantzakis

O mare parte din suferința suportată de omenire a avut și încă își mai are sorgintea într-o culpabilă lipsă de toleranță. Din pricina ei, periodic, s-au ivit înălțări pe un imaginar piedestal, consecința imediată fiind rușinoasa înrobire, prigonire sau exterminare a unor rase ori etnii. Inchiziția, cruciadele și violentele schisme religioase: între catolici și protestanți, în comunitatea creștină, între sunniți și șiiți, în lumea musulmană, s-au fundamentat pe incapacitatea oamenilor de a accepta o altă opinie, de a respecta o altă credință, de a înțelege că avem dreptul de a fi diferiți.

În răstimpul comunist a fost interzisă Oastea Domnului … Citește mai departe

Încâlcitele ițe

„Pentru fiecare om e un drum către fericire, acela pe care e chemat să meargă. Unii nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încearcă până la moarte. Cei mai mulți se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți.” -Nicolae Iorga

În fiecare moment, dacă omul pune „jocul” pe pauză și aruncă o privire în urmă zărește cum curge o cărăruie, una singură, cea pe care a venit, în schimb, în fața lui, se deschid mai multe, într-un amplu evantai. Peste tot pământul sunt presărate cardinale răspântii sau banale intersecții, din care se separă drumeaguri fără marcaje și indicatoare: liniare sau în … Citește mai departe