Ladislau Balazsy-Titieni

Dacă ne rotim privirea primprejur, vom afla tot soiul de conducători, mai mult sau mai puțin culți și competenți.

Stupide și surprinzătoare sunt însă schimbările care survin după ocuparea scaunului și înmânarea pixului care știe să consemneze fără constrângeri cum vrea „Măria Sa” : fie un NU, fie un DA.

E o vorbă plină de adevăr care spune: „Ca să cunoști un om, dă-i o funcție”, căci cei neaveniți, când simt valurile lingușirii tălăzuind la picioarele lor și când încep să creadă că sunt capabili din cale afară, de vreme ce au fost înaintați în ierarhie, își schimbă de îndată … Citește mai departe

Cărți de călătorie

O călătorie, ca și orice altă zi de mare sărbătoare, presupune o prealabilă și minuțioasă pregătire, dar aceste acte preparatorii au și ele farmecul lor, potențialul de a ne milui cu satisfacții aidoma momentului la care visăm, chiar dacă sunt atașate la un interval de așteptare, petrecut într-o mare nerăbdare. Împodobirea bradului, de pildă, de toți ai casei, în cântec de colinde și parfum de cozonac fierbinte, nu e cu nimic mai prejos de masa cu familia din ziua sfântă de Crăciun.

Pe de altă parte, atunci când plecăm de acasă, la un drum lung prin lumea largă, n-are nici … Citește mai departe

De ziua mamei.

Cu surprindere am aflat, de pe prima pagină Google, semnificația datei de 3 mai : ZIUA MAMEI.

Noi românii, pe nedrept, o încorporăm în ziua de 8 martie, deși mama nu e o femeie oarecare, ci o sfântă dătătoare de viață.

Mă închin cu tot respectul în fața femeilor-mame, îmi îndrept privirea înlăcrimată și îndatoritoare spre cerurile mamei mele și postez alături un fragment din romanul „Nimic nou pe frontul de vest”, scris de Erich Maria Remarque :

„Ah mamă, mamă! Pentru tine am rămas copil!

De ce nu pot pune capul în poala ta și să plâng? De ce … Citește mai departe

La Ilva cea mică

O vorbă veche, rămasă de la bătrânii cei înțelepți, sună cam așa : „ cunoști cu adevărat pe omul de lângă tine doar după ce ai mâncat cu el un sac cu sare”.

Noi însă, cum răbdarea și atenția la amănunte nu prea ne caracterizează, am căpătat obiceiul de a ne forma în câteva clipe o părere despre cineva. Poate iureșul în care suntem atrași și vâltorile vremurilor, în care fără rost ne învârtim, ne împing să trecem indiferenți pe lângă un om bun, ce ne era potrivit ca prieten sau predestinat ca partener, ori să-l descoperim abia peste ani, … Citește mai departe

Florile și „puiul de om”

E ziua de 1 mai muncitoresc, sărbătorită pentru întâia dată în sânul familiei, nu în sânul naturii, pe câmpul cu „flori de fum cu parfum”, de mititei și țapi de bere.

Cu secole în urmă „ întâiul de mai” era doar o sărbătoare a primăverii. Țările celtice celebrau Sărbătoarea Beltane, fiind aprinse focuri pe dealuri pentru a saluta reînvierea naturii, iar în Roma antică, în prima zi a lunii mai se țineau Serbările Floralia, dedicate zeiței primăverii și a florilor (Flora), ocazie cu care oamenii cântau, dansau și defilau, înveșmântați în flori.

Și în evul mediu erau festivități populare similare … Citește mai departe