Florile și „puiul de om”

E ziua de 1 mai muncitoresc, sărbătorită pentru întâia dată în sânul familiei, nu în sânul naturii, pe câmpul cu „flori de fum cu parfum”, de mititei și țapi de bere.

Cu secole în urmă „ întâiul de mai” era doar o sărbătoare a primăverii. Țările celtice celebrau Sărbătoarea Beltane, fiind aprinse focuri pe dealuri pentru a saluta reînvierea naturii, iar în Roma antică, în prima zi a lunii mai se țineau Serbările Floralia, dedicate zeiței primăverii și a florilor (Flora), ocazie cu care oamenii cântau, dansau și defilau, înveșmântați în flori.

Și în evul mediu erau festivități populare similare : se petrecea noaptea în pădure, culegându-se flori și ramuri înfrunzite, pentru a fi închinate lui „Mai” la răsăritul soarelui, ori se dansa în jurul unui pom așezat în piața mare a cetății și intitulat Armindeni.

Primăvara și copilăria sunt singurele paradisuri terestre, pline de poveste, scăldate în lumină și gâlgâind de bunătate, unde cerul sărută pământul pe care calcă prospețimea și inocența.

Primăvara și copilăria înseamnă deopotrivă, minunea minunilor; uimire generată de descoperirea noului; dragoste nemăsurată și mulțumire fără motiv; semănând melancolie și nostalgie în raftul cu amintiri.

Primăvara și copilăria sunt fântânițele cu apă limpede după care tânjim și la care ne întoarcem pentru a ne potoli setea de frumos și bunătate. Dacă izvorul primăverii izbucnește în fiecare an, izbucul copilăriei doar o dată, dar fără a mai uita gustul vreodată.

Amândouă au neastâmpăr, optimism și entuziasm, dar copilăria are și aripi de înger, un nas turtit de geam, o buburuză închisă în pumn, fulgi de nea culeși cu limba …

Ce bine ar fi dacă am putea scotoci în străfundurile ființei noastre pentru a afla, stând stingher într-un ungher, sufletul copilului ce am fost cândva, căci…

„Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot” – Giacomo Leopardi.

Până vom afla o cale de recuperare a paradisului pierdut, haideți să ne bucurăm de „ mogâldeaţa cu dulceaţă” care spune că e tare „molocănos că l-a mușcat o muscă” când a „vut să ia foli”și ar vrea un „pupuț pe păruț” ca să-i treacă „unde-l doale”.