„Munții! Mulțumesc cerului nu atât că i-a creat, ci că i-am cunoscut.” – Theodor Camus.
La „drumul mare”, călcat de toți, inclusiv de hoți, nu putem da cu vârful bocancului într-un grăunte de neasemuită nestemată. Așa cum, pentru devenire, este necesar să urci muntele din tine, tot așa, pentru a afla un „giuvaier” de natură faunistică trebuie să urci, de voie și anevoie, pe crestele cărunte ale munților, tămâiate și mângâiate de cer.
În ceea ce mă privește, pentru întâia dată am zărit-o pe viu, în direct, cu aproape două decenii în urmă, pe culmea Pietrei Albe, din vecinătatea Pietrosului … Citește mai departe