(P)omenirea

Mâine sunt Moșii de Florii, zi însemnată, bine luminată, în care sufletele celor adormiți sunt aproape de cei vii, iar rugăciunea și milostenia urcă ușor și nevăzut la ei, pe calea (p)omeniei, adică a pomenii și a pomenirii. Prin urmare, e bine primit și se pune, sigur la fapte bune, și un parastas pentru cei apropiați (săvârșit de către cei ce cred și își dau de rând); și un praznic ori strecurarea unui bănuț într-o palmă întinsă; și o plecare pioasă a genunchiului în cimitir, lângă o candelă aprinsă; și un pomelnic, rostit încet, în gând, cu rudele, vecinii, colegii … Citește mai departe

La grofii Becleanului

Nu mai țin minte prin ce carte am citit, dar mi s-a întipărit în minte o povață de bun-simț: odată ce ai descălecat într-un oraș du-te întâi în piața centrală, iar apoi în parcul cel mare și cimitirul cel vechi pentru a te conecta la istoria și spiritul așezării, pentru a-i putea tălmăci tainele de început… Cam la fel am procedat, cu deosebirea că pentru mine a fost doar o revenire, după aproape două decenii, căci de curând, traversând Becleanul, mi-am amintit de Cimitirul Grofilor, amplasat deasupra pădurii aflate la intrarea în localitate (dinspre Bistrița), calea de acces spre locul … Citește mai departe