Nu se mai știe cine a spus pentru întâia dată: „mâncăm pentru a trăi și nu trăim pentru a mânca” – atât de străvechi este acest citat -, și chiar dacă ni s-a inoculat de timpuriu că „nu tot ce zboară se mănâncă”, ca școlari mâncăm litere, iar după…. ne mâncăm între noi.
Din înțelepciunea populară locală, din cea sădită la confluența Ilvei cu Someșul, încă din copilărie am înțeles că pe Coana Iarnă nu o mănâncă lupul; că dacă nu plouă-n mai, nu se mănâncă toamna mălai; că începi să cunoști omul după ce mănânci împreună un sac de … Citește mai departe