În zilele de pe urmă, s-a statornicit social o vădită contradicție volitivă. Una demnă de Alexandru Lăpușneanu: „și dacă voi nu ne mai vreți, noi, turiștii de masă, tot mai vrem și o să venim mereu peste voi, localnici posesori de pitoresc”, căci dorul de ducă ne-a fost scris, la loc de cinste, în amprenta genetică. Și poate de aceea suntem mânați, de colo până colo, de dragul de a călători, de țelul de a schimba decorul și de a căuta noul, necunoscutul. Și nu știu dacă-i de vină doar dorința de aventură și descoperire pentru această tendință nativă, ori … Citește mai departe