Dacă prin cărțile de basm ale copilăriei l-am întâlnit pe Roșu-Împărat și pe Verde-Împărat, în vecinătatea casei părintești, în „Vârvu livezii” cum îi spuneam cu toții, l-am cunoscut pe Albul Împărat. Nu unul, ci un pâlc de curați împărați. Îmi amintesc cu emoție primii ani de viață când eram pur și simplu fascinat de coloanele albe ale mestecenilor ce răsăreau din verdele pământului și se înălțau mândre spre albastrul cerului. Și mai târziu, când am aflat pentru întâia dată de existența raiului mi l-am închipuit aidoma mestecănișului ajuns la maturitate, prin grija și îndârjirea bunicului patern, cu policromul său covor … Citește mai departe