Proiectul de normare a muncii judecătorului, a fost elementul care a oferit, o vreme, un orizont optimist. A fost îndelung pregătit, demarat cu dificultate, derulat cu poticniri, pentru ca în final să fie abandonat voit, sau doar amânat tacit. Un lucru este cert: a rămas în nelucrare (din neştiinţă ori neputinţă), fără a fi finalizat, spre folosul magistraţilor.
Importanţa acestei încercări, de natură organizatorică, constă în aceea că, un atare program informatic, ar fi conferit o imagine corectă şi completă a volumului de activitate desfăşurat de fiecare instanţă şi de fiecare judecător, ar fi pus presiune pe decidenții politici (în … Citește mai departe