Nu cred că pur întâmplător cea mai frumoasă sărbătoare de peste an a fost așezată în calendar atât de aproape de solstițiul de iarnă, în apogeul întunericului, ci ca să compenseze noaptea cea lungă și să pună în evidență nașterea și creșterea luminii ce unește cerul și pământul, ori chiar rocada realizată între cele două lumi, susul fiind acum adesea cenușiu, în timp ce josul este strălucitor, cu scânteieri de stele.
Coincidență, sau poate nu tocmai, și Revoluția Română a fost înfăptuită în cursul solstițiului de iarnă, după ce a fost atins punctul minim altitudinal al întunericului, al foamei și … Citește mai departe