De zi-ntâi a lui Undrea, am suit, din nou, în munți. În Giumalău – „Moghila lu Dumnezău”, cum i-a spus, cu ani în urmă, un bătrân de prin Rusca, când i-am răspuns că înspre el mă duc, singur-cuc.
De astă dată am urcat din cătunul de sus al Pojorâtei, și nu doar eu cu mine, ca odinioară, într-o zi prelungă de vară, ci pe timp de iarnă, alături de prieteni dragi și de doamnele noastre minunate, punctul de plecare pe traseu fiind Șaua Fundul Colbului. Potrivirea toponimică rurală mi se pare genială: din fundul prafului am purces, căci din lut … Citește mai departe