Pe parcursul carierei de magistrat, la un moment dat, am intrat în posesia unui înscris, intitulat „Rugăciunea unui judecător”, tradus și trimis spre instanțe de Mgr.dr. George Surdu (fără a preciza cine este autorul scrierii), dar care este edificator (doar pentru cei de bună-credință), pentru rolul social magistral și marile responsabilități, ce revin unui magistrat. Tocmai de aceea, în aceste clipe de cumpănă ale justiției române, înțeleg să-l readuc la lumină, fără a face alte referiri pe marginea demersului cu iz electoral, demarat și derulat iresponsabil de factorul politic, considerând de prisos orice obiecțiune sau observație, raportat la remarcabila rugă rostită răspicat pe rugul roșu al dreptății.
„Doamne! Eu sunt unica ființă din lume, căreia tu i-ai dat o părticică din atotputernicia ta: puterea de a condamna sau achita pe semenii mei.
În fața mea persoanele se înclină; la cuvântul meu, ele aleargă; la vorbele mele, ele ascultă; poruncilor mele, ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau își părăsesc bunurile lor.
La un semn al meu, ușile închisorilor se închid în urma condamnatului sau se deschid pentru libertate. Sentința mea poate schimba sărăcia în belșug și bogăția în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieți. Înțelepți sau ignoranți, bogați sau săraci, bărbați sau femei, și cei ce se vor naște, cu toții sunt supuși, de la naștere și până la moarte, legii pe care eu o reprezint și justiției pe care eu o simbolizez.
Ce grea și teribilă povară ai pus doamne pe umerii mei.
Ajută-mă Doamne, ca eu să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreția acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă cuprindă. Tentația să nu mă atragă. Onorurile să nu mă încânte și măririle deșarte să nu mă încurajeze.
Unge, Doamne, mâinile mele, încununează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministru al dreptății, pe care tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor. Fă din toga mea o mantie incoruptibilă.
Pana mea să nu fie un pumnal care rănește, ci săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiției.
Ajută-mă, Doamne! Fă-mă ca să fiu drept și hotărât, cinstit și curat, moderat și blând, deschis și umilit. Să fiu necruțător față de greșeli, dar înțelegător cu cei care greșesc. Prieten al adevărului și ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel care aplică legea, dar înainte de toate acela care o împlinește. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile ca Pilat în fața nevinovăției și nici să arunc ca Irod, pe umerii celui batjocurit, haina de rușine. Să nu mă tem de Cezar, de împărat, și nici de frica lui să întreb poporul Baraba sau Isus?
Verdictul (hotărârea mea) să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează lumina care clarifică, apa care spală, sămânța care încolțește, floarea care țâșnește din amărăciunea unei inimi umane. Sentința mea să poată aduce ușurare celui mâhnit și curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei și să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin fața scaunului de judecată, pe care eu șed, zdrențăroșii, mizerabilii, dezmoșteniții fără credință și fără nici o speranță în oameni; călcații în picioare, alungați, chinuiți, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror față se spală cu lacrimile de durere, de umilință și de dispreț, ajută-mă, Doamne, să alin foamea și să astâmpăr setea lor, după dreptate. Ajută-mă Doamne!
Când momente din viața mea vor fi umbrite, când spini și pălămidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde și pumnul se va ridica să lovească, când machiavelismul și înșelăciunea se vor introduce în locul Binelui și vor răsturna legile rațiunii, când ispita va întuneca gândirea mea și va tulbura simțurile mele, ajută-mă Doamne!
Când mă voi frământa în nesiguranță, luminează-mi mintea, când voi ezita să iau o hotărâre, însuflețește-mă; când voi fi descurajat, întărește-mă; când voi cădea, ridică-mă!
Și, în sfârșit, când într-o zi, voi muri, și atunci, ca acuzat, va trebui să apar în Augusta ta față, pentru ultima judecată, privește cu milă spre mine. Pronunță, Doamne, sentința ta!
Judecă-mă ca Dumnezeu.
Eu am judecat ca om”.