Creația în viziunea lui Emile Zola

Cărțile prolificului romancier francez Emile Zola, au însemnat foarte mult pentru mine, fiindcă mi-au prilejuit o nouă abordare în efectuarea lecturii. Când l-am redescoperit pe autor, acum câțiva ani, am plecat la drum cu gândul de a citi cele 20 de romane incluse în ciclul „Familia Rougon-Macquart”, o serie literară ce urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unei familii franceze obișnuite. A fost o mare provocare personală, fiind dificil și să găsesc toate romanele, în condițiile în care, unele cărți au fost publicate doar o singură dată, cu multe decenii în urmă. Era și pentru prima dată Citește mai departe

Prisma de perspectivă

Dimineața devreme, după câte o noapte năvalnică, petrecută-n miezul munților, printre fulgere ce se succedau la câteva secunde, crăpând cerul şi iluminând meteoric conturul crestelor şi siluetele copacilor, urmate îndeaproape de tunete, ce parcă ieșeau din pântecul pământului și loveau doar în stânca de alături (reverberaţiile stingându-se apoi leneşe, în depărtări), și însoțite de picăturile mari de ploaie, sau chiar grăunțe de gheață, purtate de valuri de vânt, ce băteau ritmic în foaia de cort, unii dintre părtașii mei de munte etichetau experienţa trăită ca o noapte de nesomn, derulată într-o atmosferă apocaliptică, de iad, presărată cu larmă şi lacrimi, … Citește mai departe

Florian Porcius

Din dorința de a aduna la un loc marile personalități locale (cu mențiunea că informațiile vor fi minime și orientative), am să deschid astăzi categoria „Locuitori de seamă”, cu cine altul, dacă nu cu Florian Porcius, un înaintaș de-al meu, nu de neam, ci de drumeție în Munții Rodnei, dar mai ales de profesie, acesta fiind o vreme judecător la Năsăud, instanță la care, la un secol și ceva distanță, mi-am petrecut și eu anii de ucenicie în magistratură.

Florian Porcius, născut la Rodna în anul 1816, fiul lui Precup Știopan și al Ioanei Porcu, crescut de bunicul matern, preotul … Citește mai departe

Normarea muncii judecătorului

Proiectul de normare a muncii judecătorului, a fost elementul care a oferit, o vreme, un orizont optimist. A fost îndelung pregătit, demarat cu dificultate, derulat cu poticniri, pentru ca în final să fie abandonat voit, sau doar amânat tacit. Un lucru este cert: a rămas în nelucrare (din neştiinţă ori neputinţă), fără a fi finalizat, spre folosul magistraţilor.

Importanţa acestei încercări, de natură organizatorică, constă în aceea că, un atare program informatic, ar fi conferit o imagine corectă şi completă a volumului de activitate desfăşurat de fiecare instanţă şi de fiecare judecător, ar fi pus presiune pe decidenții politici (în … Citește mai departe

Paragină

Orice casă părăsită, îmi stârneşte un sentiment de milă, şi mă înduioşează până la lacrimi, dacă e prăbuşită. Astfel de case, rămase în paragină, sunt proba vie a unei nepăsări prelungite, dovada unei delăsări imputabile, proprietarii nefiind preocupați, ca niște buni gospodari, să le păstreze, măcar în stadiul în care le-au primit, pentru a le da mai departe, oneros sau chiar gratuit, unor oameni mai diligenți.

Același sentiment îl încerc, și în raport de CFR-ul de altădată, de Căile Ferate Române, cum frumos erau intitulate. Atitudinea de indiferență (să nu spun incompetență), adoptată de guvernanți constituie, în opinia mea, un … Citește mai departe