Nu pentru a ieși în față sau pentru a da lecții mi-am deschis acest blog, chiar dacă s-ar putea interpreta și așa. Și nici n-am decis dezvăluirea propriilor păreri, preocupări și preferințe pentru a-mi umple timpul liber; pentru a recupera răstimpul în care deontologia profesională m-a privat de dreptul la exprimare publică ori pentru că nu mă pot opri, nicidecum, din pronunțarea – și redactarea – de „sentințe”, deși s-ar putea crede și așa. Adevărul este altul și extrem de simplu: ori de câte ori găsesc – în cărți și pe hărți – o idee înaltă ori o imagine ce … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței
Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…
Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.
Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe
Focul patimii bătrâne…
Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe
La decernarea „Premiului Courage”
Dacă în diminețile de duminică ne-am deprins, eu și doamna mea, să trecem în revistă, cu câte o cană de cafea fierbinte-n mână, toate noutățile botanice, depunând, pe fiecare petală, salutul de bun-venit încărcat de recunoștință, pe parcursul săptămânii obișnuiesc să-mi încep zilele de primăvară în fotoliul din balconul ce dă spre amfiteatrul grădinii botanice – miniaturală, desigur – din spatele casei. Nu una franțuzească, exagerat de ordonată și de clar delimitată, ci mai degrabă englezească, în care, pe doar patru arii de teren, conviețuiesc pașnic sute și sute de semințe, de bulbi, de arbori (chiar și doi mesteceni strămutați … Citește mai departe
Legământ, între cer și pământ
O spun răspicat, din start: Meteora e cel mai frumos loc de pe pământ.
Și tot de la început mai spun: oricât de meșterite ar fi cuvintele folosite tot par prea sărace – și aparatul de fotografiat la fel de neputincios în materie de exprimare – pentru a reda anvergura miracolului de Trikala, în trecut Principatul Pindului, locuit de aromâni. Cele 0 mie de stânci ce se înălță din Câmpia Tessaliei și cei peste o mie de ani de trai monahal dus pe creștetul ori în pântecul acestor pietre, îndumnezeite de atâta rugă … Citește mai departe