Author: Justeţe.ro

Un îndemn la drumeție

„Omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba și strânge la comori… (Psalmii 39 : 4), chiar dacă „ nu ia nimic cu el când moare; visteriile lui nu se pogoară după el” (Psalmii 49 : 17) și „n-are nici un folos din toată truda pe care și-o dă sub soare” (Eclesiastul 1 : 3), de aceea vă spun vouă că e „mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt ” (Eclesiastul 4 : 6)

Rostul debutului cu caracter biblic nu este de a îndemna la lene și delăsare, cum aparent … Citește mai departe

Despre mine, despre noi…

Un vechi proverb românesc subliniază că „Dumnezeu dă, dar nu aduce acasă”, același adevăr fiind pretutindenea predicat: „Dumnezeu ne dă nuci, dar nu ni le sparge” (proverb german), „Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri” (proverb islandez), „Dumnezeu îți dă grâul, dar nu-ți coace și pâinea” (proverb austriac), „Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi” (proverb danez), „Cheamă-l pe Dumnezeu, dar vâslește departe de stânci” (proverb indian), „Ajută-te, căci atâta te va ajuta și Dumnezeu” (proverb unguresc)…, concluzia fiind una singură (sigură): „Nu aștepta milostenii !”

Noi nu am luat aminte la această elementară învățătură, reușind performanța, în … Citește mai departe

RUGĂ pentru lumea pe cale să se autodistRUGĂ

În copilărie, când am citit pentru întâia dată Biblia, câte un capitol în fiecare zi, la rugămintea bunicului – trecuse pragul de 80 de ani și nu mai vedea literele mărunte și înghesuite pe filele îngălbenite de timp – impresiile culese de pe traseul lecturii religioase nu s-au dovedit a fi deosebite. Biblia mi se părea o compilație dominată de harababură, în care coautorii și-au vărsat separat amintirile și fanteziile ca aport la constituirea capitalului social creștin. Referitor la conținut, recunosc că obișnuiam să recepționez ideile și întâmplările „mot a mot” (cuvânt cu cuvânt) și să le privesc cu un … Citește mai departe

Picături de înțelepciune populară

Când mi-e dat să descopăr, în creierul munților, câte un colț de codru uitat de popor și nepângărit de topor, unde copacii cărunți se culcă cuminți la pământ – trupurile primind, încetișor, un parfum frumos mirositor -, ori câte un locșor în care mușchii croșetează în verde-smarald, cu migală și cu trudă, fiecare bulz de piatră și fiecare buturugă, îl caut cu privirea, instantaneu, pe Dumnezeu, căci decorul pare rămas, neschimbat, de la facerea lumii.

Și tot din negurile îndepărtate ale istoriei, și tot în timp îndelungat s-a decantat și s-a pus la păstrat, în proverbe, înțelepciunea aceea simplă și, … Citește mai departe

Vine primăvăruca…

…iar în pădure a răsărit „BLÂNDușa”!

Denumită popular stânjenel și făcând parte din familia „crocușilor” (e soră și cu șofranul) această floare temerară, prin picătura sa de mov, rupe monotonia de culoare și deschide stagiunea trilurilor de „plisc și aripioare”.

Brândușele nu înfloresc de două ori: în prag de primăvară și la terminarea toamnei, cum suntem tentați să credem când le aflăm în aceeași pădure, ci numai odată pe an, fiind vorba de două flori diferite, dintre care una (cea de toamnă) este otrăvitoare.

În apropierea aniversării (data de 30 martie e declarată „ziua brândușei de primăvară”), pentru iubitorii de … Citește mai departe