Author: Justeţe.ro

Alfabetizarea funcțională

Ieri dimineață, după o noapte cu ninsoare ca-n povești, sora mea – învățătoare în Sfântu-Gheorghe (Covasna) – și-a scos copilașii, în curtea școlii, pentru a-i lăsa să se joace în zăpada nepângărită de pași, pentru a le preda „BUCURIA ”, cum emoționant s-a exprimat. Credeți-mă pe cuvânt (sau mai bine spus, vă rog să vă încredeți în cuvântul ei), ochii lor, curați asemenea boabelor de rouă, străluceau de încântarea de a face și altceva decât de a sta sfinți-cuminți în bănci, cu privirea ațintită spre doamna…

Totodată, încă de la început, țin să vă asigur că n-am uitat faptul că, … Citește mai departe

Simion C. Mândrescu

Personalitatea marcantă despre care voi povesti astăzi a probat, prin victoriile personale repurtate, realitatea îndemnului rostit de Napoleon Bonaparte ce spunea, în fața trupelor sale, că bastonul de mareșal se află în ranița fiecărui soldat, căci, într-adevăr, fără a conta de unde pornim și din ce familie provenim, dacă suntem studioși, silitori și stăruitori, nimeni și nimic nu ne poate împiedica să izbândim în viață.

Paradoxal, un fiu de țăran, ce și-a luat avânt spre lume de pe o râpă mureșană (de pe coasta din capătul satului) și care s-a folosit din plin de cele două aripi numite ambiție și … Citește mai departe

Reverie

Iernile ultimilor ani, preponderent private de alb, s-au târât monoton și mohorât, ca un talmeș-balmeș de toamnă târzie și primăvară timpurie. Din acest motiv, cred, atunci când dă peste lume un ger de crapă pietrele ori se-ntâmplă minunea să ningă molcom, cu fulgi mășcați ce se „împăturesc” curat peste câmpuri, peste copaci, peste case, peste cugete…, mă cuprinde o stare de visare. Nu una de melancolie propriu-zisă, de nostalgie pură – ce presupune și o anume componentă de tristețe -, ci una de poezie, de reverie vie, veselă, reconfortantă și chiar luminoasă; nu una în care amintirile mă țin cu … Citește mai departe

Pe Everestul României

Acum, când facem primii pași în noul an, încărcați de aspirații și cu gândul la ascensiuni, mi s-a părut potrivit să redeschid capitolul „Drumeții montane” cu „ Înalt Prea Ascuțimea Sa”, cu Moldoveanu ce stă de strajă la hotarul dintre Transilvania și Muntenia. Bizară e această denumire dată celui mai înalt vârf montan din Carpații României, cum la fel sunt și ale altor piscuri plasate în preajma sa și care îl fac de nevăzut din Depresiunea Făgărașului: Vf. Bisericii – sculptată-n stâncă -, Vf. Corabia (n-am aflat abandonată acolo arca lui Noe), Vf. Ucea (nu Mucea!) sau Vf. Tărâța (nici … Citește mai departe

Cuminecătura cu iubire

„De bunăvoie și nesilit de nimeni” mă supun, în cele ce urmează, unui exercițiu de smerenie. Că asta fac acum când mâzgălesc impresiile de călătorie literară, cu un capăt bont de creion chimic, pe marginea unei cărți scrisă cu o peniță de aur. Cu speranța că, totuși, demersul meu sincer, dezinteresat nu va fi calificat ca un act de sacrilegiu, îmi asum acest sacrificiu și pentru a vesti că prin mijlocirea cărții „Într-o bună zi se va termina” e pe cale să se nască un scriitor mai plin de simțire, de neastâmpăr, de patimă, de profunzime… decât a fost Nikos … Citește mai departe