Author: Justeţe.ro

Cabane în Carpați

Cum astăzi sărbătorim „Ziua Drumeției”, cu riscul de a plictisi pe semenii ce au alte surse de satisfacții -rodite de hobby-uri -, sorburi de stres și supape de siguranță, m-am hotărât să consemnez câteva rânduri despre asociațiile de voluntari care au pus piatra de temelie a turismului montan.

În primul rând trebuie spus că procesul de „civilizare a Carpaților” a fost demarat de Siebenburgischer Carpathenverein sau Societatea Carpatină a Turiștilor Ardeleni ori prescurtat SKV, cum s-a întipărit în conștiința călcătorilor de cărărui, ce a deținut, timp de 65 de ani, supremația pe cel mai înalt tărâm, edificând peste 60 de … Citește mai departe

Iuliu Prodan

Un nume, bun de purtat prin lume. Un simplu nume, care nimic nu mai spune bistrițenilor și năsăudenilor – ori mult prea puțin și pentru prea puțini dintre ei. În schimb, un nume simbol, un nume preschimbat în renume prin focul meritelor și care se află adesea pe buzele clujenilor, căci în Cartierul Zorilor, de aproape 10 ani, prin parteneriatul încheiat între Consiliul Municipal Cluj-Napoca și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, s-a deschis pentru public un parc-pădure de aproape trei hectare, ce poartă denumirea de „Iuliu Prodan”, profesorul care, din câte se pare, a avut inițiativa plantării acestor … Citește mai departe

Vino și vezi

Ilva-Mică a fost, timp de un secol și ceva, un exemplu de urmat în ceea ce privește punerea în practică a principiului de conviețuire socială „unitate în diversitate”. Când am dobândit putere de înțelegere, în partea de jos a acestui sat, unde am copilărit, mulți dintre cunoscuți purtau nume necunoscute prin alte localități someșene: Bahman, Balasz, Benko, Bojoiovschi, Buraciuc, Brisciuc, Carsai, Cengheri, Ciocia, Coța, Debrecnezi, Faltinski, Forvalt, Galușneak, Gellner, Giulverzan, Husar, Ilaș, Iurișniț, Ivanciuc, Kuharek, Lenhardt, Mișcolți, Nagy, Redl, Revnic, Ronta, Sekei, Terșanski, Țibecailo…, cu mențiunea că îmi cer scuze dacă nu le-am consemnat corect și cu precizarea că, astăzi, … Citește mai departe

De la prieteni primite și tot la prieteni dăruite

Am dat astăzi peste câteva fotografii deosebit de frumoase, ce nu-mi aparțin, fiind primite de la câțiva prieteni dragi, dar care sunt vrednice de diseminare, de „dare mai departe”.

Dintotdeauna am considerat că ferice și bogat e omul care are prieteni buni, printre motivele de mare mândrie ale unei vieți numărându-se și prieteniile puternice, profunde, potrivite…

Dacă părinții, de pildă, sunt primiți de „fiul omului” ca pe un dat, ca pe un „dar de Crăciun” (la naștere), prietenii sunt culeși de către el din pomul vieții, nu cu mâna, ci cu sufletul înflorit și încărcat de încredere, mărinimie, sinceritate, onestitate, … Citește mai departe

Urme și umbre

„Inimile simțitoare cunosc acel ceas încântător când noaptea încă nu s-a lăsat și ziua a trecut, când ultimele raze ale amurgului își aruncă tonurile molatice și strălucirile lor bizare peste toate, înlesnind visarea ce se însoțește nedeslușit cu jocurile de lumini și de umbre. (…) Atunci iluzia își întinde aripile, își înalță sufletul în împărăția fanteziei…” – Nuvela „Punga”, Honore de Balzac

Într-adevăr, dacă „umbra zilei”, clar conturată, umblă umilă după dorințe deșarte, iar în pecetea pusă de „umbra nopții” omul descoperă urme de angelice aripi, în clipele pline de vrajă ale „apusului de soare”, și deopotrivă în ceasurile misterioase … Citește mai departe