Category: Drumeții montane

În BORGOTIH(n)A

„Fiecare dintre noi are nevoie de un loc în care să-și afle tihna. (…) Locul tihnit al sufletului meu e o minunată grădină în care prezența ta e vie” – Khalil Gibran

În tihnă, prin preajma Crăciunului, m-a zămislit maica mea. Și să mai știți, dragilor, căci tu Doamne știi cel mai bine căci ai chemat-o deja la tine, un albastru infinit se revărsa din privirea ei caldă. Atât de albastră și atât de caldă îi era privirea încât atunci când îmi înalț capul către cerul senin am impresia că văd veghind și ochii Domnicăi – prenumele pe care … Citește mai departe

Doar în doi, la Puzdrele, singurele…

Numai noi doi, adică eu și Andrei, într-o drumeție inițiatică, muntele având marele merit de a apropia oamenii și de a-i determina să se descopere, dilatând timpul și revărsându-l în discuții despre trăiri pe tărâmuri ce te impresionează adânc și de care sufletul îți rămâne strâns lipit prin bogatul rod al aducerilor-aminte.

Și țin să spun că nu o dată mi s-a întâmplat ca în minte să-mi încolțească un gând – lăsat neprelucrat -, sau să-mi înflorească o stare de spirit – pe lângă care am trecut în grabă -, pentru ca mai târziu să le aflu și la alții … Citește mai departe

Un loc de vis-a-paradis

Pentru om, ca veșnic – și vajnic – călător, mi se pare normală și necesară curiozitatea care-l îndeamnă să vrea, să vadă, să descopere, să cunoască, să înțeleagă… De la această premisă pornesc și astăzi când prezint succint un traseu de toată ziua, sau altfel spus: de orice vreme și pentru orice mărime de ghete, pe care l-am îndrăgit de la prima întâlnire, pe care l-am făcut, nu o dată, chiar și de unul singur (fiind vorba de un loc sigur, aflat la îndemână) și pe care-l percep ca pe un refugiu potrivit pentru una bucată zi lungă, caniculară de … Citește mai departe

Nu vrei ?… Să urci LA CELE TREI…

… vârfuri îngemănate, din culmea „cale de-un ceas” a Țibleșului, în data de 20 iulie, de Sf. Ilie ? De ce tocmai atunci ? Dintr-un prim motiv de natură pragmatică, căci nemarcat cum din păcate încă mai este – nu știu care sunt argumentele celor de la Salvamont – probabilitatea de a vă rătăci pe munte este minimă, Țibleșul fiind în acea zi plin de pelerini, ce urcă, spre „creștetul cu trei capete”, de pe toate potecile și dinspre toate zările pământului. Și mai e un motiv pentru care vă recomand, cu toată dragostea, să acceptați această mică jertfă spirituală: … Citește mai departe

De nota zece, cu steluță

De fapt, cu steluțe mii, aurii-argintii, de „Narcissus STELLAris”, ce nu sunt nicidecum căzătoare, ci urcătoare, înălțându-se tainic „din piatră seacă”, în înălțimile Masivului Saca, din Munții Rodnei (se zice că e altitudinea carpatină cea mai mare la care s-au cățărat) și o fac, în alb imaculat, pentru a pecetlui renașterea anuală alpină, fără a conta, în fond, câtuși de puțin, dacă au fost sădite, la începuturile lumii, de însuși Dumnezeu ori cultivate, în cadrul unui experiment – cum am auzit, la un moment dat, din gura satului – de către juristul și biologul Florian Porcius (de loc din Rodna), … Citește mai departe