Invitație la lectură

Ceas preasfințit

Sunt convins că și la judecata de joi, și la Judecata de Apoi se acordă dreptul la apărare, la argumentare, la probare…, cu mențiunea că la înfățișarea finală, cu prilejul ultimului cuvânt, acuzatul va putea face referire expresă la îndeplinirea baremului de mântuire, prin punerea pe masa Judecătorului Suprem a „mândriilor vieții”, iar dacă expresia întrebuințată contravine cumva cerinței de smerenie o să le redefinesc degrabă ca izbânzi repurtate, ca virtuți acumulate… Și mai cred că pe lângă atuurile capitale: o familie, un copil, o casă, un pom…, sau considerate absolut necesare (fapta bună, vorba bună, starea bună…), în calcul, … Citește mai departe

Cumpăna

„Ascultă, Petre, zise Domnul, zâmbind acum cu bunătate, și tot raiul se lumină din nou, vreau să le dai o mână de ajutor românilor. Prea stau pe loc, prea se zbat ca peștele pe uscat! Trebuie să vezi, la fața locului, pricina. Da, îi știu eu! Li-e greu până s-apucă de-o treabă bună, că de lăsat se lasă repede. Dar nu-s oameni răi. Nu pot uita că, deși se mândresc, pe dreptate cu voinicia lor, cu vitejiile din urmă, în sinea lui, fiecare român își zice, când e vorba de Unire: „Minunea lui Dumnezeu a fost!” Îți spun eu, … Citește mai departe

Veniți de luați… iubire

Lăsați-vă călăuziți de iubire (sau și mai și: Îmbrăcați-vă-n iubire!), ne cere Crin Triandafil Theodorescu -„CERșetorul de CER”, în ultima carte publicată. Nu e vorba de o pravilă, în sensul strict al cuvântului, și nici de un elementar îndreptar de învățătură bisericească, ci mai degrabă de o carte de leac, ce trebuie administrată regulat și pe timp îndelungat, în porții mici, așa cum de altfel a fost (pre)scrisă, iar după fiecare picătură de lectură se recomandă lăsarea rândurilor (și gândurilor!!!) la macerat și decantat, în căușul cald al inimii, pentru a putea astfel desluși fiecare înțeles cu miez, cu miez … Citește mai departe

Dragostea se naște, speranța ne cuprinde

Astăzi, de Ajun, declar public: Iubesc, cu deasupra de măsură, Crăciunul! Și am făcut-o, cu brațele inimii, pe de-a-ntregul deschise, de când mă știu. Tocmai din timpurile uitate, cu zăpezi înalte, când odaia dinainte era binecuvântată de mireasma bradului bun, crescut liber în munți. De pe vremea ce se vrea-napoi, când „domnii” ne luau lumina. Și o făceau destul de des, dar nereușind să se atingă de lumina spiritului, chiar dacă în fel și chip au căutat să o stingă, sau măcar să-i micșoreze raza – inclusiv prin substituirea darnicului Moș Crăciun, urmașul negreșit al magilor, cu Moș Gerilă, cel … Citește mai departe

Gânduri despre ȚARA MEA

În zilele noastre, când istoria se repetă, întorcându-ne în urmă cu un secol, la perioada de înflorire a curentului naționalist-creștin, țin să evidențiez dragostea de țară nemărginită, sinceră, necosmetizată, dezinteresată, nepartajată în doze mici, cu iz de lozinci…, probată plenar de Regina Maria – Maica României („A fi regina unei țări nu este o sinecură!”) și să mă întreb dacă nu cumva a sosit timpul potrivit pentru revenirea la monarhie, câtă vreme din cei patru președinți , aleși de popor, în deplină – sau mai puțină – cunoștință de cauză, doar unul singur a fost de treabă, dar din cei … Citește mai departe