Din zăcământul cu înțelepciune a lui Nikos Kazantzakis

Simt o satisfacție specială, nu doar când împărtășesc impresii și imagini de călătorie, sau succinte informații de istorie locală, ori fărâme din înfăptuirile înaintașilor îngropați în uitare, ci și când ofer mici fragmente din cărțile citite sau recitite. Mi se pare parcă nepotrivit să păstrez doar pentru mine un filon de înțelepciune peste care am dat între coperțile unei cărți. Mânat de acest motiv caut să culeg cu grijă micile perle de vorbe meșterite și să le adun într-un fel de potpuriu, de „aluat literar” ce poate fi frământat în covata minții noastre și așezat apoi la copt înăuntrul sufletului … Citește mai departe

Din traista cu învățăminte a lui Nikos Kazantzakis

O mare parte din suferința suportată de omenire a avut și încă își mai are sorgintea într-o culpabilă lipsă de toleranță. Din pricina ei, periodic, s-au ivit înălțări pe un imaginar piedestal, consecința imediată fiind rușinoasa înrobire, prigonire sau exterminare a unor rase ori etnii. Inchiziția, cruciadele și violentele schisme religioase: între catolici și protestanți, în comunitatea creștină, între sunniți și șiiți, în lumea musulmană, s-au fundamentat pe incapacitatea oamenilor de a accepta o altă opinie, de a respecta o altă credință, de a înțelege că avem dreptul de a fi diferiți.

În răstimpul comunist a fost interzisă Oastea Domnului … Citește mai departe

O carte-concentrat cu învățăminte.

„Jurnalul fericirii” scrisă de Nicolae Steinhardt este „ o capodoperă, o carte a cărților, o carte contemporană cu Dumnezeu” (Dan Chelaru) și este „ în egală măsură o operă de bilanț existențial, dar și una conturând cristalizarea unei conștiințe în toate componentele ei (…) prinsă în toate, prin concretețe, și desprinsă de toate, prin puterea de generalizare. ” (Virgil Bulat)

În timp ce lecturam jurnalul unui alt mare scriitor de origine evreiască : Mihail Sebastian, mi-am amintit de o carte de căpătâi a literaturii române: „Jurnalul fericirii”, maiestuos scrisă de Nicolae Steinhardt, pe care am citit-o cu ani în urmă, … Citește mai departe

Desăvârșita dragoste.

Dintr-un motiv anume, aniversar, revin la o temă pe care am mai abordat-o în câteva ocazii. Nu o fac dintr-un simplu sentiment de datorie, ci dintr-un pios omagiu și pentru că, orice și oricum aș spune, tot nu este parcă destul, tot am impresia că nu am surprins amploarea, anvergura și elementele esențiale ale dragostei de mamă.

Este fără echivoc faptul că viața unei mame se aseamănă cu o declarație de demnitate, cu o filă de dragoste deplină, cu o indubitabilă dovadă de devotament. Un devotament dus la extrem, care atinge pragul de sus al abnegației, căci atașamentul afectiv față … Citește mai departe

Cărți despre munți cărunți

„Cei opt munți” (un roman autobiografic derulat în Alpii Italiei) și „Fără a urca vreodată în vârf” (o carte de călătorie în Himalaya) sunt două cărți scrise cu măiestrie de Paolo Cognetti, un scriitor italian contemporan. Între coperțile lor, autorul nu mută munții din loc, nu-i răstoarnă-n vale și nici nu-i cucerește, vârf după vârf, ci scrie despre sine și despre prietenie, oferind o perspectivă reală asupra vieții de munte și o încercare de căutare a sensului vieții în sălbăticia muntelui.

În raport de personalitate, și mai ales de preocupări și preferințe, fiecare dintre noi optăm pentru un areal, agreat … Citește mai departe