În cele ce urmează, alăturat unor ipostaze surprinse, pe parcursul anului curent, cu sublima cupolă a cerului – înspre care privim uneori cu uimire, alteori cu îngrijorare, și în rest cu încredere și speranță – am să așez câteva fragmente dintr-o carte aparte: „Conversații cu Dumnezeu”, aparținând autorului american Neale Donald Walsch și apreciată ca o capodoperă literară, fiind tradusă în zeci de limbi și publicată în milioane de exemplare.
Ideea de a sta de vorbă cu Dumnezeu, nu la taclale, la o simplă șuetă, ci la o discuție serioasă, responsabilă, mi se pare genială căci, cel mai probabil, fiecare om, de-a lungul vieții sale, și-a pus întrebări de natură existențială și a căutat răspunsuri raționale și explicații plauzibile.
Este o creație literară pe care o recomand cu toată căldura sufletească și tinerilor ce-și caută încă un crez, o cărare, o călăuză, și chiar și celor care nu cred în nimeni și nimic, pentru că parcurgerea ei oferă tuturor perspective noi, necunoscute, deslușiri facile și înțelesuri subtile, precum un punct de belvedere situat cu mult deasupra vieții și umanității, remarcabilă fiind și încercarea scriitorului de a armoniza ipotezele creaționismului și evoluționismului, și chiar de a pune pace între religiile pământului.
Am citit întâmplător despre apariția acestei cărți, ce are darul de a schimba destine, și am avut șansa de a o găsi imediat în librărie, fiind publicată în trei volume de Editura For You. Cu rugămintea de a medita pe marginea fiecărei fraze (eventual, dimineața la cafea) și cu mențiunea prealabilă că pasajele selectate nu pot suplini lectura integrală a cărții – singura în stare să asigure formarea unei temeinice și trainice păreri personale -, dar care vă pot ajuta întrucâtva să vă faceți o idee de ansamblu, o să dau cep cugetărilor înșirate pe lungul drum al aflării adevărului.
„Așadar, să începem dialogul cu o întrebare pe care eu o pun de foarte multă vreme: „Cum vorbește Dumnezeu și cui?” Când am pus această întrebare, uite ce răspuns am primit: „Eu vorbesc cu toată lumea. Tot timpul. Întrebarea nu este cu cine vorbesc; întrebarea este cine mă ascultă.”
„Majoritatea mesajelor mele nu sunt luate în seamă. Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate. Altele, pentru că par prea grele ca să fie urmate. Multe, pentru că sunt pur și simplu înțelese greșit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.”
„Cu cine comunică Dumnezeu? Cu oameni speciali? În momente speciale? (…) Toți oamenii sunt speciali și toate momentele sunt deosebite. Nu există nici o persoană sau nici un moment mai special decât celălalt.”
„Mie îmi aparțin gândul vostru cel mai înalt, cuvântul vostru cel mai clar, sentimentul vostru cel mai măreț. Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă. (…) Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conține bucurie, Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte ce conțin adevărul, Cel mai Măreț Sentiment este acel sentiment pe care-l numiți dragoste.”
„Cum se face că nu te arăți? (…) Eu nu am o formă sau înfățișare pe care tu să o poți înțelege. Pot adopta o formă sau înfățișare pe care tu le-ai putea înțelege, dar atunci toată lumea ar presupune că ceea ce văd ei este unica formă sau înfățișare a lui Dumnezeu, mai degrabă decât una dintre multele forme sau înfățișări ale lui Dumnezeu.”
„Sunt atât de mulți oameni care spun că nu li s-a răspuns la rugăciuni. (…) Nu vei primi ceea ce ceri și nu poți avea nimic din ceea vrei (…) Rugăciunea corectă nu este, deci, rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoștință.”
„Dacă tu crezi că Dumnezeu este o ființă atotputernică care aude toate rugăciunile, că la unele spune „Da”, la unele spune „Nu” și la restul „Poate, dar nu acum”, greșești foarte tare.”
„Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează și care decide toate lucrurile în viața ta, greșești. Dumnezeu este observator, nu creator. Iar Dumnezeu e gata să te ajute să-ți trăiești viața, dar nu în modul în care te-ai așteptat tu.”
Funcția lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă circumstanțele ori condițiile vieții tale. Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul și asemănarea lui. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ți-a dat-o. (…) Tu îți trăiești viața așa cum vrei să o trăiești; eu nu am nici o preferință.”
„Totuși, dacă ai știi cine ești – că tu ești cea mai minunată, mai deosebită, mai splendidă ființă pe care Dumnezeu a creat-o vreodată –, nu ți-ar fi niciodată frică. Pentru că cine ar putea respinge o astfel de măreție? Nici măcar Dumnezeu nu i-ar găsi defect unei astfel de ființe.”
„Ați proiectat rolul de „părinte” asupra lui Dumnezeu și, astfel, a apărut un Dumnezeu care judecă și recompensează sau pedepsește, în funcție de ce anume simte el față de faptele voastre. Dar aceasta este o imagine simplistă a lui Dumnezeu, bazată pe mitologia voastră. Nu are nici o legătură cu cine sunt eu.”
„Ideea unui Dumnezeu de care nu trebuie să vă fie teamă, care nu vă va judeca și care nu are nici un motiv să vă pedepsească este, pur și simplu, prea minunată pentru a putea fi însușită, fie și chiar din perspectiva celei mai mărețe concepții pe care ați putea-o avea despre cine și ce este Dumnezeu.”
„Secretul cel mai adânc este că viața nu e un proces de descoperire, ci unul de creație. Tu nu te descoperi pe tine, ci te creezi din nou. Caută, deci, nu să descoperi cine ești, caută să-ți dai seama cine vrei tu să fii.”
„Treaba ta pe pământ este, deci, nu să înveți (deoarece tu știi deja), ci să-ți reamintești cine ești. Și să le reamintești tuturor cine sunt. De aceea, o mare parte din treaba ta este să le amintești altora (adică să le readuci în minte) astfel încât și ei să-și poată reaminti. (…) Acesta este singurul tău scop. Adică, scopul sufletului tău.”
„De aceea, să nu condamnați ceea ce voi numiți „rău” în lume. Mai degrabă, puneți-vă întrebarea ce anume ați considerat voi ca fiind rău și ce vreți să faceți ca să schimbați lucrurile, în caz că vreți să faceți ceva.”
„Să nu numești ceva „nenorocire” sau „eveniment fericit” până când nu poți să decizi sau să-ți dai seama de cum este folosită respectiva întâmplare. (…) Pentru că fiecare întâmplare este un dar și în fiece experiență se ascunde o comoară.”
„Atâta timp cât accepți ideea că există altceva sau altcineva acolo, undeva, care acționează asupra ta, îți anihilezi puterea de a face ceva. Numai când spui „Eu am făcut aceasta” poți găsi puterea de a face o schimbare.”
„Nu există „ar trebui” sau „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune grandioasă a sinelui tău. Dacă vrei să te simți prost, simte-te prost. Dar nu judeca și nu condamna, pentru că tu nu știi de ce se întâmplă un lucru și nici ce scop are el.”
„De aceea, binecuvântează fiecare persoană și situație și mulțumește. În felul acesta recunoști perfecțiunea creației lui Dumnezeu și-ți arăți încrederea în ea.”
„Cea mai mare învățătură a lui Hristos nu a fost că voi veți avea viață veșnică, ci că o aveți; nu că veți avea frăție într-un Dumnezeu, ci că o aveți; nu că voi veți avea orice cereți, ci că aveți.”
„Ești plin de frică și cea mai mare frică a ta este că cea mai mare promisiune a mea ar putea fi cea mai mare minciună a vieții.”
„Toate gândurile coagulează; toate gândurile întâlnesc alte gânduri, se întretaie într-un labirint incredibil de energie, formând un model în veșnică schimbare de o inexprimabilă frumusețe și de o inimaginabilă complexitate.”
„Crezi că Dumnezeu nu știe să râdă? Crezi că lui Dumnezeu nu-i place o glumă bună? Știi tu cumva, că Dumnezeu este lipsit de umor? Să-ți spun eu: Dumnezeu a inventat umorul.”
„Dragostea nu este absența unei emoții (ură, mânie, desfrâu, gelozie, avariție), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul.”
„Iluminarea înseamnă a înțelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut și că nu trebuie să fi nimeni altcineva decât exact acela care ești chiar acum. Te afli într-o călătorie către nicăieri. Raiul, așa cum îl numiți voi, nu este nicăieri în altă parte. El e acum și aici… aici-acum.”
„Nu. Voi vă bateți joc de mine. Spuneți că eu, Dumnezeu, am făcut ființe imperfecte prin naștere și apoi le-am pretins să devină perfecte; că dacă nu, sunt condamnate pe vecie.”
„A face este o funcție a corpului. A fi este o funcție a sufletului. Corpul face tot timpul ceva. În fiecare clipă din zi se ocupă cu ceva. (…) Sufletul înseamnă pentru totdeauna a fi. El este ceea ce este, indiferent de ceea ce face corpul. (…) Sufletului tău îi pasă numai de ceea ce ești în timp ce faci orice faci. Sufletul caută starea de a fi, și nu starea de a face.”
„Funcția sufletului este să indice ce dorințe are, și nu să le impună. Funcția minții e să aleagă dintre mai multe alternative. Funcția trupului e să pună în aplicare această alegere. Când trupul, mintea și sufletul creează împreună, în armonie și unitate, Dumnezeu este întrupat.”
„Adevăr îți spun eu ție: întotdeauna capeți ceea ce creezi și creezi în permanență. (…) Treaba mea, ca Dumnezeu, este să-ți ofer întotdeauna această oportunitate.”
„Nu există limite pentru ceea ce vreți voi să deveniți. (…) Dă-i înainte și fă ceea ce-ți place cu adevărat să faci. (…) Adevărații maeștrii sunt aceia care au ales să-și câștige viața mai curând decât existența.”
„Îți voi vorbi dacă vrei să asculți. Voi veni la tine dacă mă inviți. Îți voi arăta atunci că am fost întotdeauna cu tine. În toate modurile, pe toate căile, în toate felurile.”
Fie ca fiecare dintre noi să afle deschis lacătul de la porțile cerului!
