Dacă pentru tata, cea mai importantă zi din iarnă era aceea în care tăia porcul, iar pentru bunicul „boboteaza”, când venea popa cu crucea, eu am adorat întotdeauna Crăciunul cel luminat și de fiecare dată cu regret am constatat că parcă prea repede totul s-a terminat.
Față de alți ani nu am avut prea mulți colindători: doar vecinii de peste drum, dintre care cei doi mai măricei au cântat iar cel mititel, plin de el, a spus în încheiere: „Și amu să ne dați bomboane și bănuți!”, o mamă cu doi copilași, ce insistau să țină separat banii primiți, și … Citește mai departe