Arareori, adevărul judiciar este identic cu adevărul absolut, abstract. Cum realitatea stă sub semnul întrebării și cum înfăptuirea justiției depinde în mare parte de prestația părților aflate în litigiu, multe și mărunte sunt piedicile care se pun în calea suprapunerii adevărului statornicit de judecător peste adevărul obiectiv. Datoria judecătorului de a da dreptul nu este una tocmai ușoară, cum adesea se crede, ci una complexă și extrem de complicată. Judecătorului nu-i este îngăduită denegarea de dreptate, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu dispune deloc, că nu distinge suficient, ori că probele propuse și administrate de părți nu … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Să nu dăm uitării…
Uitarea nu este, neapărat, o problemă de memorie. Și nici nu e de condamnat când este selectivă și folosită cu folos ca un sorb pentru stres, ca un sifon emoțional pentru toată gama de tulburări sufletești negative, dăunătoare: suferințe cumplite, eșecuri capitale, regrete obsesive… atâta timp cât ne redă puterea de a relua, de a merge mai departe.
Circula cândva o povestioară potrivit căreia, întrebat fiind ce vârstă are, un pacient ce urma să fie supus unei operații complicate pe cord a răspuns că peste șase luni urmează să împlinească 80 de ani, la care medicul, luat prin surprindere, a … Citește mai departe
Între veșnicia înaltului și vremelnicia platului.
Cârmuită fiind de o năvalnică nestatornicie, de un uluitor dinamism, lumea pământeană pare să aibă ca trăsătură definitorie „schimbarea modificării” decorului și succesiunea actorilor pe scena telurică.
Pe tărâm judiciar, regulile ce guvernează societatea umană sunt supuse unor necontenite cicluri de adoptare, de ajustare și de abrogare a actelor normative. Evoluția este evidentă și are ca motor dorința de aliniere și de adaptare a legilor la mereu „noua” realitate. În cadrul unui asemenea proces este posibil ca o acțiune sau o inacțiune ce până mai ieri era interzisă omului, incriminată ca infracțiune și pedepsită cu ani de închisoare, să se … Citește mai departe
Inerenta înnoire
Bătrânii satelor obișnuiesc să spună că nu se cade să intrăm în post dacă nu ne-am împăcat cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, și că nici nu se cuvine să întâmpinăm Sfintele Sărbători într-o stare de îmbuibare. Ca orice nou început (de an, de lună, de zi…) și Lăsatul Secului poate prilejui o reînnoire a jurămintelor de îndreptare, de schimbare morală, un punct zero în foaia de parcurs, de resetare, în sensul că putem șterge trecutul și să luăm în calcul numai greșelile și erorile săvârșite dincolo de linia imaginar trasată în traiul nostru cotidian.
Perioadele de prohibiție … Citește mai departe
Necuvântul
În copilărie, așa cum spuneam și altădată, când vederea bunicului slăbise și la rugămintea acestuia am început să-i citesc cu voce tare din Biblie, capitolul despre facerea lumii în șase zile mi-a stârnit primele nedumeriri și întrebări fără de răspunsuri plauzibile în timp ce căutam să deslușesc infinitul și imensitatea creatorului cu „mărginimea” minții unui pui de om care dă la o parte un colț de cortină și plin de curiozitate, cercetează critic debutul spectacolului teluric, și mai ales împrejurările realizării decorului și a distribuirii rolurilor.
Aflasem deja de rotundul și de rotirea pământului, de multitudinea religiilor lumii, de teoria … Citește mai departe