Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale

Abandon

Revin la tema feroviară întrucât, de curând, prin amabilitatea unui amic, am intrat în posesia unei cărți inedite: „Drum de fier prin praf de pușcă și ploaie de stele”, scrisă frumos și minuțios de inginerul feroviar Paul Brascanu. Fiind editată într-un număr relativ restrâns, de Editura Ștef, în anul 2012, înțeleg să consemnez câteva detalii, mai puțin cunoscute, despre uitatele căi ferate din nordul țării.

Și încep prin a vă spune că, în trecut, am avut ce nu avem astăzi: o linie de cale ferată între Maramureș și Bucovina. În plin război, pentru a facilita transportul trupelor și materialelor de … Citește mai departe

Datul și luatul

Să considerăm că ofertele, ocaziile şi oportunităţile ivite, ni se cuvin, în tot și gratuit, e o nerozie, sau chiar o mojicie. O fi de vină ignoranța sau inconștiența ori experienţa deficitară de viaţă. E posibil ca obişnuinţa să îşi fi adus şi ea aportul. Nu caut să contest explicaţiile şi motivaţiile, mai mult sau mai puţin plauzibile, ce pot fi cu indulgenţă identificate.

Demersul meu vizează pericolul ce planează asupra celui consecvent într-o astfel de conduită. Cu timpul, fără o simptomatologie clară, braţul de primit devine tot mai acaparator şi mai încăpător, iar mâna de dat se atrofiază, ca … Citește mai departe

Paragină

Orice casă părăsită, îmi stârneşte un sentiment de milă, şi mă înduioşează până la lacrimi, dacă e prăbuşită. Astfel de case, rămase în paragină, sunt proba vie a unei nepăsări prelungite, dovada unei delăsări imputabile, proprietarii nefiind preocupați, ca niște buni gospodari, să le păstreze, măcar în stadiul în care le-au primit, pentru a le da mai departe, oneros sau chiar gratuit, unor oameni mai diligenți.

Același sentiment îl încerc, și în raport de CFR-ul de altădată, de Căile Ferate Române, cum frumos erau intitulate. Atitudinea de indiferență (să nu spun incompetență), adoptată de guvernanți constituie, în opinia mea, un … Citește mai departe

Cumpăna

Nu o dată am fost surprins să constat că, în toate câte sunt, există un echilibru (uneori evident, alteori bine ascuns) în mersul lumii şi, implicit, în traiul omului. Întâmplător sau nu, mai devreme sau mai târziu, când poate nici nu te mai aştepţi, talerele balanţei se aşează cuminţi, în acelaşi drept, una lângă alta, sau starea cumpenei chiar se inversează.

Din întunericul pântecului de mamă ieşim într-o bună zi la limanul cu lumină, şi tot într-un pântec întunecat (de această dată al pământului), ne retragem la plecare. Pe scena lumii intrăm pe rând, dar ne ducem dincolo la întâmplare … Citește mai departe

Ziua morţilor

    Aproape în tot Ardealul, în data de  data de 1 noiembrie celebrăm Luminaţia (urmată cum nu se poate altfel de o noapte luminată în cimitire), preluată de la catolici care sărbătoresc frumos, chiar cu fast, ziua tuturor sfinţilor, cunoscuţi sau neştiuţi de nimeni. Termenul de Ziua Morţilor folosit pe alocuri nu e parcă cel mai potrivit. Mai degrabă e adecvat titlul de Ziua Străbunilor sau Sărbătoarea Strămoşilor. O mică parte din noua generaţie, trăind exclusiv pentru aici şi acum, iau în derâdere orice tradiţie, considerând o prostie şi o pierdere de vreme mersul la cei răposaţi din neamurile noastre. … Citește mai departe