„Au fost odată, ca niciodată…” trei martiri, ce au căzut la datorie – la datoria conștiinței și a credinței – în lupta pentru libertate, dreptate și proprietate. Și au făcut-o nu doar cu demnitate, ci îmbrățișați în moarte și-n mormânt, fiind împușcați mișelește pe la spate, împinși cu piciorul în aceeași groapă și chiar dacă, după șase decenii, s-a reușit localizarea și deshumarea lor, în chip înțelept s-a statornicit ca osemintele lor, amestecate, să fie așezate într-o singură raclă. Și de parcă nedreptatea ce le-a fost „dăruită” nu era îndestulătoare, celor trei-frați-curați (căci jertfa purifică și înalță) nu li s-a … Citește mai departe
Category: Locuitori de seamă
Paul Tanco
Sunt pe lume profesii care nu se pot exercita ca o simplă îndeletnicire, care necesită o nemărginită afecțiune și devoțiune pentru națiune, căci îndeplinirea unei misiuni cu aură aristocrată, rațional asumată, este distinctă și mult mai presus de împlinirea datoriei deontologice de către un slujbaș de rând. Din rândul acestor profesioniști – ce bat la porțile excelenței – se înalță la loc de cinste dascălii ce izbutesc să treacă dincolo de rutinata trinitate : catedră – tablă – catalog (sau altfel spus : predare, ascultare, notare) și care își conștientizează acut menirea de apostoli ce le revine, cizelând caractere, însămânțând … Citește mai departe
Dumitru Protase
Când apusul e aproape și umbra i se pierde, alungită-n spate, pentru om a sosit momentul adevărului și timpul potrivit pentru a evalua retrospectiv parcursul, pentru a trage linie la coloanele alăturate, însemnate cu plus și minus, pentru a face socotelile aferente facerii bilanțului și descărcării de gestiune. Și ce satisfacție supremă încearcă omul când lanul îi e plin de împliniri.
Astăzi, fără teama de a greși, rostesc răspicat că printre semenii încărcați de merite și reale motive de mândrie se numără și profesorul, istoricul și arheologul Dumitru Protase (n. 01.02.1926, Mocod – d. 25.04.2012, Cluj-Napoca), membru al Institutului de … Citește mai departe
Tiberiu Morariu
Spre deosebire de parcursul unui om obișnuit, alcătuit din înaintări și întoarceri, rătăciri și reveniri, luări în altitudine și coborâri la „tabăra de bază”…, întâlnim de-a lungul istoriei și destine demne de sonetul, cu reale urări de ursitoare, compus de Miguel de Cervantes: „Cap compas stabil, vânt bun din pupa și stea clară; drumul, deși nebătut, să-ți fie voios și bine-ales; port prielnic, încăpător și sigur, promițând succes, în care să-acosteze nava-ți, comoară unică și rară.” De o astfel de traiectorie personală de excepție, permanent ascendentă și punctată de victorii repurtate prin virtuți, prin vrednicie, prin verticalitate… a avut parte … Citește mai departe
Tudor Cătineanu
La ieșirea din Teaca – înspre Reghin -, de pe drumul ce urcă în serpentine strânse, printre podgorii, se deschide spre dreapta o întindere vălurită de dealuri domoale unde stau căptușite câteva sate, nu izolate, ci retrase în verde, în liniște… De aici, din primul cuib de case care ne întâmpină-n cale, din Ocnița a plecat în lume, singur și sigur pe el, profesorul Tudor Cătineanu (02.05.1942-04.04.2022).
Absolvent al Facultății de Filologie (promoția 1964) și al Facultății de Istorie și Filosofie (promoția 1971), cu un doctorat luat în filosofie în anul 1979, Tudor Cătineanu a fost profesor și șef al … Citește mai departe