Vederea unui arbore genealogic ne prilejuiește revelația rădăcinilor din care am răsărit și a ramurilor ce vor da din trunchiul nostru, ne oferă abstracta imagine a șirului de strămoși ce s-au perindat de-a lungul uliței întortocheate a mileniilor ca să putem licări și noi un pic pe firmamentul lumii, și a tuturor celor care vor urma pe rând după noi. Un domn avocat îmi destăinuia cândva că obișnuiește să se roage cu sârguință nu doar pentru familia sa, ci pentru oricine, străin sau simplu cunoscut, despre care a aflat că a fost îngropat, a căzut la pat ori într-o grea … Citește mai departe
Category: Locuitori de seamă
Nicolae Drăganu
Într-o societate aflată în derivă și care nu deține o scară corectă de valori, se resimte o tot mai acută criză de modele pozitive. Nu caut să contest ce se spune adesea: că nici un pământean nu e perfect și că fiecare om ce a reușit în viață a comis probabil o greșeală ce îl descalifică din dreptul de a-i fi conferit titlul de „exemplu de urmat”. Țin să subliniez însă un alt fapt: un model pentru viață nu înseamnă o persoană fără păcat, numai bună de beatificare și de așezat în icoană, ci o persoană care, printre cusururile specifice … Citește mai departe
Alexandru Vaida-Voevod
Un „pui” de om, odată intrat în creuzetul primei părți a tinereții, cu cei „șapte ani de acasă”, cu educația școlară, cu lectura particulară, cu ambițiile, căutările și întâmplările personale (inclusiv eșecurile și ratările), cu modelele de urmat, benevol alese, cu influențele exercitate de anturaj și cu multe alte componente și ingrediente, este supus unor tainice și complexe procese, rezultând în final „omul mare”, cu un anume caracter și temperament. Pubertatea și adolescența este decisivă în fenomenul de devenire umană, conferind nuanța ce va face clar diferența, de personalitate, de principii, de parcurs. Scriitorul Romain Gary menționează la un moment … Citește mai departe
Jean Pădureanu
Cuvintele sunt ca scaieții ce se agață de traista cu amintiri. Prin urmare, nu știu de la cine am auzit-o și nici dacă am citit-o pe undeva, dar e o vorbă faină care spune cam așa: „Mai bine să-ți fie rău, decât să-ți pară rău!”. Și sincer fiind, trebuie să recunosc că astăzi, când scriu aceste rânduri, regret faptul că în cei aproape 12 ani cât am condus Judecătoria Bistrița, deși am avut prilejul de a-l cunoaște personal pe Jean Pădureanu, intenționat, am ratat acest moment în mod repetat. Nu din mândrie, cum li se părea unora, ci din prudență … Citește mai departe
Alexandru Husar
De profesorul Alexandru Husar am aflat de la părinți, care discutau despre el cu deferență, și cu sinceră încântare că l-au cunoscut. Casa părintească a marelui cărturar, joasă și cu târnaț lung, se afla la nici două sute de metri de casa noastră, în capătul de jos al derdelușului, pe dâmbul de deasupra gării din Ilva-Mică. Nu-mi amintesc dacă mai trăia „Husăroaia” (cum îi spuneau iloanii mici d-nei Veronica, mama profesorului), când am dobândit putere de înțelegere, și nici dacă fratele acestuia, Emil Husar, ceferist ca și tata, mai locuia sau nu în casa situată dincolo de gară. Dar umbra … Citește mai departe