De profesorul Alexandru Husar am aflat de la părinți, care discutau despre el cu deferență, și cu sinceră încântare că l-au cunoscut. Casa părintească a marelui cărturar, joasă și cu târnaț lung, se afla la nici două sute de metri de casa noastră, în capătul de jos al derdelușului, pe dâmbul de deasupra gării din Ilva-Mică. Nu-mi amintesc dacă mai trăia „Husăroaia” (cum îi spuneau iloanii mici d-nei Veronica, mama profesorului), când am dobândit putere de înțelegere, și nici dacă fratele acestuia, Emil Husar, ceferist ca și tata, mai locuia sau nu în casa situată dincolo de gară. Dar umbra … Citește mai departe