Category: Despre tot felul de lucruri

Duminica Tuturor Florilor

În Duminica Floriilor, cum altfel, decât despre flori.

Căci ele vestesc intrarea în lume a învierii.

Și tot ele, așezate-n vază, pe masă; purtate, cu drag, pe braț; puse ștrengărește-n păr…, ne-au fost (și ne sunt), la bine și la rău, alături mereu.

Dar Doamne, ce tărâm bogat au reușit țăranii români să facă din Grădina Maicii Domnului ! Floarea de colț au prețuit-o, cu sfințenie, ca pe „Floarea Doamnei Noastre”, caprifoiul l-au alintat „Mâna Maicii Domnului”, cerceii doamnei, în fapt, tot pe la sat, reprezenta „Inima Maicii Domnului”, floarea de ceară purta porecla de „Lacrima Maicii Domnului”. Și volbura … Citește mai departe

Dăruiți-vă timp

Deși, după cum bine se vede, unui anonim i-a venit o idee trăsnită, reamintind că nu se poate întoarce roata timpului v-aș servi, desigur, un vechi truism și totuși mă-ncumet să rostesc un îndemn cu riscul de a fi calificat la fel: nimeni – și nimic – nu ne poate împiedica să folosim fiecare dimineață de primăvară pe post de „alt început” menit să ne retrezească și să ne călăuzească spre o viață nu neapărat nouă, ci mai trează și mai brează.

În vâltoarea amețitoare a existenței, pe alocuri cu certe veleități de centrifugă, auzim adesea, ca pe-un refren tânguitor: … Citește mai departe

„Noo, nu șii BOU !”

Dacă la BeCLEAN (Bistrița-Năsăud) se recomandă „a fi curat”, iar la HereCLEAN (Sălaj) se constată că „aici este curat”, tot prin Ardeal, am dat peste îndemnul „N00, nu și BOU”. Și mi s-a părut parcă nedrept, la cât era de bun, și de blând, și de tăcut, și de răbdător, și de puternic…, să fie folosit pe post peiorativ, împingându-l pe această cale spre depreciere, spre disprețuire, căci spre dispariție l-am îmbrâncit deja, în anii copilăriei mele întâlnind adesea pe drumeagurile de munte câte o pereche de boi dalbi sau bălțați, trăgând agale câte-un car, iar pe … Citește mai departe

Mirantibus mundi

Așa cum am spus, cel mai probabil, și cu alt prilej, încerc un sentiment de satisfacție de fiecare dată când împart roadele date de mințile luminate ale lumii. Și cum ziua de mâine este dedicată ființei supreme de pe pământ (și care, pe toate fațetele, se dezvăluie numai la superlativ), o să cedez cuvântul celor în măsură să o demonstreze mult mai elocvent decât mine, redând câteva cugetări identificate în cuprinsul cărților citite în ultima vreme, despre spiritul înalt – și, deopotrivă, neasemuit de adânc – al „minunii minunilor”.

„Pe cuvântul și pe legea mea, când a fost vorba de … Citește mai departe

Cioplind în umbre, uimitoare urme

Fericiți – și nărăviți în letargie – sunt cei docili cu duhul; care cred fără să caute, fără să cerceteze, fără să se îndoiască…; care lucrează doar cu certitudini; care nu-și pun întrebări ori care consideră că au aflat, iute și ireversibil, toate răspunsurile; care n-au pendulat, niciodată, între „a fi și a nu fi” cel ce este încă din întâia poveste.

Stăruitori sunt însă semenii ce-l caută, fără contenire, în fiecare mugur, în fiecare chip de floare, în fiecare palmă întinsă, în fiecare privire de pui: de om, de pom, de păsăruică… Și nu strigă-n pustiu, și nu caută … Citește mai departe