Întâlnire

Lumea e plină de porecle, căci odată ce te-ai pricopsit cu un nume de ocară, toate vlăstarele tale vor purta această pecete de batjocură. Unele nume de ciuf nu au o semnificație certă, sau poate înțelesul inițial s-a pierdut în negura istoriei, în timp ce altele fac referire expresă la fizionomia sau temperamentul titularului, la o apucătură mai deocheată ori la vreo poznă de pomină din viața acestuia. Mereu s-a surâs (sau chiar s-a râs sănătos) pe seama aproapelui, apogeul acestei atitudini, oarecum îndoielnice, fiind inscripțiile cu conținut dulci-amărui săpate pe crucile cimitirului din Săpânța.

Prin clasele primare obișnuiam și … Citește mai departe

Mignon

Obiectele de dimensiuni relativ reduse, precum bijuteriile, ceasurile, telefoanele mobile, statuetele sculptate în lemn și fildeș, vitraliile, mozaicurile sau ornamentele ce decorează vechile manuscrise și tipărituri, sunt rodul unei munci minuțioase, de mare precizie și finețe.

De mici proporții este și mugurul ce vestește miracolul reînvierii, cum infime și neînțelese sunt esențele vitale, invizibile, de tipul atomului sau ADN-ului, pe care le aflăm pretutindeni și care compun de fapt lumea în care trăim. Mărunțică la trup și totuși genial concepută și colorată este și floarea de nu mă uita sau buburuza ori eleganta rândunică, ce poartă frac în fiecare zi. … Citește mai departe

Însoțitorul

Toate câte sunt sub sfântul soare au vremea lor … de vremelnicie. Unele după altele, apar și dispar, după ce își aduc obolul la necontenita înaintare pe calea civilizației.

Efemere sunt și meseriile. Astăzi, la sate, nu mai e nevoie de staroste la nunți, și nici de lăutari și „socășiță” (bucătăreasă). Nici morari, cojocari, tâmplari, pietrari și pândari (paznici la culturile agricole) nu mai sunt la țară și nici băieși (minele și-au zăvorât porțile spre măruntaiele muntelui), iar fierarii sunt pe cale de dispariție, căci după milenii de grele încercări, calul, „ustensila” vitală a omului, a fost lăsat în sfârșit … Citește mai departe

Atitudine

Cu ani în urmă, când locuiam încă la bloc și copilul era doar un boboc, obișnuiam să-l iau brațe pentru a da împreună binețe zilei, cu nasurile turtite pe fereastra ce abia mijea somnoroasă ochii spre lume. Întrucât momentul nostru de răsfăț matinal se desfășura aproximativ la aceeași oră, nu o dată priveam și la mașina de gunoi menajer, deservită de doi angajați, apropiați ca și vârstă: unul curat îmbrăcat, ce purta mănuși și avea mișcări sigure, precise, în mânuirea și alinierea containerelor, și un altul, aplecat de spate, murdar, plictisit. Diferența de conduită era evidentă, punând în lumină pe … Citește mai departe

Regele florilor

Țin să vă împărtășesc faptul că mica mea grădină de flori e invadată acum de trandafiri. Dintr-un lemn plin de spini răsar, într-o diversitate de nuanțe și de mai multe ori pe an (repetând parcă primăvara), cele mai frumoase flori. Sunt simbolul dragostei și al păcii, inspirând frecvent pictori și poeți ce i-au închinat mii de pânze și poeme.

Vă ofer câteva fotografii:

Această descendentă a măceșului a devenit cea mai dăruită și mai îndrăgită floare de pe pământ. Dacă o luăm de exemplu, fiecare dintre noi ne putem depăși condiția de cuget și simțire.… Citește mai departe