Florile și fructele muntelui.

Muntele poate fi privit nu doar din perspectivă pitorească, ci și printr-o prismă pragmatică, căci acolo sus, în înălțimile tămâiate de cer, ne putem face provizii de sănătate, culegând plantele medicinale răsărite din flora spontană, ce ne aşteaptă cuminţi să le recoltăm la timpul potrivit (când au putere tămăduitoare maximă) pentru a pregăti alifii, uleiuri sau tincturi ori pur şi simplu pentru a le usca, pentru binefăcătoarele ceaiuri de iarnă.

Sunt daruri magice pe care muntele mărinimos ni le oferă gratuit. E suficient să le cunoaștem și să le căutăm pentru a beneficia de puterea miraculoasă a plantelor medicinale. Pentru … Citește mai departe

Veșnicia pastorală.

Păstoritul e o filă importantă din viața țăranului român, o profesiune de credință, vie și pe vecie, exercitată cu pasiune și care denotă neclintire și continuitate în miezul munților. Când povestești despre păstorit, povestești despre statornicie și nu o poți face în doar câteva cuvinte, fără să intri în amănunte și fără să prezinți trăinicia și bogăția vocabularului pastoral, calendarul invariabil a vieții pastorale, rânduiala neclintită a stânelor și caracterul curat și temerar al ciobanilor ce petrec întreaga vară în văzduhul tămâiat de rășină și frământat de furtuni. Tocmai de aceea, încă de la început îmi cer sincer scuze dacă … Citește mai departe

Superficial

Normală sau neobișnuită, valoarea documentară ori exclusiv estetică și sentimentală a unei colecții este conferită de gruparea la un loc a unor obiecte de același fel sau de aceeași categorie, adunate doar pentru a le avea ori pentru a ne delecta privindu-le. Sunt colecționari de pietre semiprețioase, tablouri, stilouri, bibelouri și alte porțelanuri, tapițerii, timbre, medalii și insigne, monede și bancnote, sticle de gin, cutii muzicale, șervețele, pipe, bricege, clopoței, farfurii pictate și ouă încondeiate, arme, trofee cinegetice, autoturisme și multe alte lucruri. În esență, biblioteca și șifonierul sunt tot colecții: de cărți și respectiv, de haine, așa cum și … Citește mai departe

De ziua mamei.

Cu surprindere am aflat, de pe prima pagină Google, semnificația datei de 3 mai : ZIUA MAMEI.

Noi românii, pe nedrept, o încorporăm în ziua de 8 martie, deși mama nu e o femeie oarecare, ci o sfântă dătătoare de viață.

Mă închin cu tot respectul în fața femeilor-mame, îmi îndrept privirea înlăcrimată și îndatoritoare spre cerurile mamei mele și postez alături un fragment din romanul „Nimic nou pe frontul de vest”, scris de Erich Maria Remarque :

„Ah mamă, mamă! Pentru tine am rămas copil!

De ce nu pot pune capul în poala ta și să plâng? De ce … Citește mai departe

Florile și „puiul de om”

E ziua de 1 mai muncitoresc, sărbătorită pentru întâia dată în sânul familiei, nu în sânul naturii, pe câmpul cu „flori de fum cu parfum”, de mititei și țapi de bere.

Cu secole în urmă „ întâiul de mai” era doar o sărbătoare a primăverii. Țările celtice celebrau Sărbătoarea Beltane, fiind aprinse focuri pe dealuri pentru a saluta reînvierea naturii, iar în Roma antică, în prima zi a lunii mai se țineau Serbările Floralia, dedicate zeiței primăverii și a florilor (Flora), ocazie cu care oamenii cântau, dansau și defilau, înveșmântați în flori.

Și în evul mediu erau festivități populare similare … Citește mai departe