Despre tot felul de lucruri – Page 3

Un strop de spiritualitate slavă

În zilele noastre, când Dumnezeu (de fapt, doar numele lui, pentru a da bine la imaginea publică a candidatului!) e băgat la înaintare și în campania electorală, mă simt jenat și, deopotrivă, tentat să fiu mai rezervat în exprimare, ezitând, și uneori chiar evitând, să mai rostesc un „Doamne ajută!”, să-mi fac cruce în fața bisericii ori a troiței înălțată în răspântie și, cu atât mai mult, să împărtășesc, deschis, din cărțile, de curând, citite. Și totuși, în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului, îmi iau inima-n dinți și sufletul subsuoară, și plec iară pe aceeași cale:

„Un călător urca pe … Citește mai departe

Lenea l-a făcut pe om, MARE DOMN

În orice chestiune cotidiană, cu atât mai mult în materie electorală, opiniile diferă și apele gândirii se separă, nu doar în raport de stare și de punctul de contemplare, ci și de la o zi la alta, dovadă stând și imaginile ce au vizat – și imortalizat – conturul nordic al Vf. Căsarul Colibiței (Munții Bârgăului), fotografiile fiind realizate din curtea casei mele, de-a lungul unei singure săptămâni de toamnă târzie.

Revenind la titlul dat, recunosc că am plecat de la premisa unor uitate lozinci comuniste, frecvent întrebuințate în epocă, ce înălțau spiritul lucrativ și sentimentul de echitate în slava … Citește mai departe

AMINtiri

M-am născut la sat și am crescut lângă pădurea bătrână, de fag, a lui badea Ilie Ileni, ce începea în capătul locului nostru și care în a doua parte a lunii noiembrie se înfățișa deja ca un tărâm feeric, încărcat de poveste, fiindcă iernile erau rodnice în zăpezi trainice – supraviețuind până la dezghețul din primăvară – și care soseau negreșit, la timpul potrivit, cu tot alaiul de geruri strălucitoare, de viscole năpraznice, de ninsori ce coborau tot la câteva zile, omătul depunându-se în straturi până la pervazul ferestrelor.

Și, deși, a trecut ceva vreme de când le-am cântat Aminul … Citește mai departe

Lină lumină

E capăt de toamnă și după ce s-au deschis într-un enorm evantai – sugerând că tot ce impresionează e lăsat la final – culorile s-au stins, treptat, alunecând în nuanțe de „cărămâi”, cum mai zic copiii la cărămiziu, adică de cafea caldă, ciocolată și castane coapte, și într-o suită de șoapte cu rezonanțe de „Mai rămâi, te rog, rămâi…”

Și ce soare bun și blând luminează calea acum!

În grădină, se face dintr-o dată lumină: frunzele cad și le adunăm, plătind umbra ce ne-au dat-o-n vară.

Ultimii fiori, ultimele flori.

În care ne mai scăldăm o dată sufletul, pe-afară, în … Citește mai departe

Cecitate față de clasa politică

Sufăr de cecitate față de oamenii politici. Pur și simplu nu-i pot vedea aproape deloc în ochi, iar pentru a nu le zări ochii dulci făcuți, chiar și prin fața altarelor, în răstimpul campaniei electorale, urmați de ochii dați peste cap, a lehamite, ori chiar de aruncarea unui pumn de praf în ochii alegătorilor, i-am îndepărtat din câmpul vizual și am șters orice fel de așteptări legate de mesianica venire la putere a „patrioților care să facă ceva și pentru țărișoara asta”, cum adesea aud pe alături.

Și ca să înțelegeți de ce și când au apărut primele simptome, readuc … Citește mai departe