Category: Despre tot felul de lucruri

O altă perspectivă

Pe întreg pământul și în toată istoria lumii aflăm locuri și locuitori ce amintesc de cea mai desăvârșită făptură din scriptură. În acest sens reamintesc că Ardealul deține în portofoliul cu denumiri inedite și câteva sate de munte: Sântă Măria (Sălaj), Sântămărie (Alba), Sântămăria de Piatră și Sântămăria-Orlea (amândouă din Hunedoara); că Muntele Athos (destinat exclusiv bărbaților) este închinat Fecioarei Maria; că în Roma sunt 26 de biserici (Santa Maria Novella, Santa Maria Maggiore, Santa Maria in Trastevere…) dedicate tot Măriei Sale (titlu princiar ce-și poate avea sorgintea și în Maria – considerată cea mai importantă ființă de pe pământ); … Citește mai departe

Omul și pomul în care s-a urcat

Gândurile de astăzi mi-au fost prilejuite de un fragment uitat de carte și de o plimbare prin Sovata, unde, din loc în loc și în imediata vecinătate a aleii ce înconjoară lacul, ne este dat să descoperim câte o sculptură realizată-n lemn, înfățișând diverse animale sălbatice și doar un singur om, dat de Domnul jos din pom, înarmat cu o pușcă, și care, fără a fi înzestrat cu aripi, colți și gheare înspăimântătoare, a ajuns – mărșăluind din aproape în aproape, tot înainte și cât mai sus – să domine pământul, folosind focul, săgeata, roata, judecata …

Când am citit … Citește mai departe

Pripita judecată

„Să nu ne temem niciodată de hoți și de ucigași. Acestea sunt primejdiile din afară, primejdiile mărunte. Să ne temem de noi înșine. Prejudecățile, iată hoții, viciile, iată ucigașii. Primejdiile mari sunt înlăuntrul nostru. ” – Mizerabilii, Victor Hugo.

Sâmbătă seara, în timp ce mă aflam la o nuntă și discutam cu prietenii, în tihnă și la un pahar de vin, pe terasa restaurantului unde a avut loc evenimentul, la un moment dat a venit vorba de greșelile de judecată pe care le săvârșim în traiul de zi cu zi, de etichetele (precum cele de trufaș, avid, ipocrit, … Citește mai departe

Câte-n lună și-n stele (soare)

Pe ușa de intrare a fostei terase de vară situată lângă parcarea Extensiei Bistrița a Universității Babeș-Bolyai.

„Nu știu alții cum sunt…” (vorba bădiei Creangă), dar eu îmi aduc și acum aminte de starea de mare mirare ce m-a cuprins în copilărie când mi s-a spus, pentru întâia dată, că pământul se învârte mai ceva ca un titirez, în sensul invers al acelor de ceasornic, și în jurul axei sale (rotație efectuată în aproximativ 24 de ore), și în jurul soarelui, revoluția completă durând 365 de zile și presupunând parcurgerea în fiecare an a unui miliard de kilometri; … Citește mai departe

No Names

Nu din dorința de a înduioșa sau de a întrista consemnez aceste gânduri, ci dintr-un profund respect și ca o formă de protest împotriva împingerii sub preș, a preșului uitării, a unor file de istorie ce ar trebui păstrate mereu aproape sub pleoapa minții, ca un turn de veghe de unde trecutul limpede se vede și, deopotrivă, viitorul ce pare în stare să recidiveze în aceleași grosolane greșeli.

E Duminica Tuturor Sfinților. Țăranul român a poreclit-o mult mai sugestiv: Duminica Sfinților Mărunți. E o zi specială, nu de sărbătoare, ci de pioasă aducere aminte, dar ca importanță o așez imediat … Citește mai departe