Bunicul Macedon mi-a dat, demult, un sfat: „ori de câte ori te va lua valul lumii și te va duce anapoda, de ajungi să vrei și de aia, și de ailaltă, și acolo, și mai încolo, perpelindu-te ca un gătej într-un vârtej, deschide Biblia la Eclesiast (Mersul tuturor lucrurilor) și, ca printr-o minune, mintea și inima ți se vor astâmpăra”. Și avea dreptate căci o sfântă stare de liniște și de limpezime, situată parcă în afara timpului, se pogoară peste cine cerne, prin sita deșertăciunii, năzuințele movilite de-a valma, până rămân de împlinit doar trebuințele care contează în ecuația existențială. … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Asinul și măslinul
La întâia căutătură, nu-s cinași deloc și totuși, deși are trupul scurt și capul mare cât o zi de post, asinul poartă în sine o doză de drăgălășenie, dată de ochii mari și urechile lungi, iar măslinul, chiar dacă nu are o coroană piramidală, iar frunzele bat într-o tentă prăfuită, de un verde-cenușiu, dă și el impresia de dichisire, de spilcuire.
În schimb, îndrăzneți și încăpățânați fiind amândoi, și cu personalități puternice, asinul și măslinul sunt, dincolo de orice îndoială, doi mari învingători. Măslinul, așa cum l-a lăsat Dumnezeu, cu trunchiul său chircit, chinuit, noduros, scorburos și răsucit e un … Citește mai departe
Aho, Aho, de Anul Nou…
…Să stăm puțin și să nu mânăm aiurea, ca nebunii; să stăm puțin și să nu mai numărăm, măsurăm, cântărim, socotim, comparăm…; să stăm puțin și doar să fim (să existăm), fără să mai facem nimic, trăgându-ne răsufletul și liniștindu-ne sufletul, căci fâșia îngustă, de graniță, dintre anul care apune și anul care răsare e prielnică pentru potolire (până la punctul de încremenire), pentru primenire, pentru preschimbare.
Aho, aho de Anul Nou…, să stăm puțin, pe culme, și dacă simțim că nu suntem în stare să atingem o atare stare, de detașare, eu zic să aruncăm pe foc – unul … Citește mai departe
Omul care a creat Crăciunul
Plec la drum redând dintr-o rugă rostită, în fugă, de o fostă colegă de birou, cu titlu prealabil și doar atunci când urma să facă un lucru care nu era tocmai „cușer”: „Nu mă bate Măicuță Sfântă, că și eu sunt a ta și nici nu-s copilă așa de rea...” și voi continua zicând că-ntr-adevăr Fecioara Maria l-a adus pe lume pe Iisus, dar azi mă rezum să spun doar câteva cuvinte despre omul care a creat Crăciunul și despre toți ceilalți care, de-a lungul timpului, au înfrumusețat și au îmbogățit sfintele sărbători de iarnă.
Cât mi-e de dor
Și nu e nicidecum un lucru desuet – în pofida tendinței actuale de a considera astfel tot ce aparține tărâmului sentimental -, prezentul titlu fiindu-mi inspirat de un cântec deosebit: „Doamne cât îmi e de dor, / De glasul bunicilor, / Să-i mai strâng în brațe un pic, / Cum făceam când eram mic. / Oare nimeni n-ar putea / Timpul înapoi să-l dea, / Oamenii se nasc și mor / Dar câteodată… / Îmi crapă inima de dor. / (…) O, Doamne, cred că doar tu știi / Cât mi-e de dor. / Însă Dumnezeu n-a spus / Când … Citește mai departe