Dacă tot tânjim după o cafea la cafenea sau după o plimbare în parc ori o drumeție la munte și deocamdată nu le putem împlini, am decis să postez imagini surprinse cu ocazia excursiilor efectuate în anii anteriori.
Astăzi vă prezint, preponderent prin mijlocirea fotografiilor, o drumeție de o zi efectuată pe o culme secundară a Munților Rodnei, denumită Culmea Nedeilor, ce separă Cormaia de Anieș și care este compusă din Vf. Nedeia Țăranului (Nedeia Grajdului) – 1857 m altitudine, Vf. Rabla – 1902 m altitudine, Vf. Laptelui – 1931 m altitudine și Vf. Nedeia Strajă – 1851 m altitudine, făcând joncțiunea cu creasta principală în Vf. Repede – 2074 m altitudine.
În Rabla Rodnei, ce domină Culmea Nedeilor cu aspectul său piramidal și care se zărește din Pasul Strâmbei și din aval de Sângeorz-Băi, se poate ajunge ușor și relativ repede urmând drumul ce urcă de-a lungul râului Cormaia, iar apoi pe cel durat pe lângă pârâul Pietrelor ce o apucă în dreapta la câteva sute de metri după bifurcația denumită „La birtuț”, situată nu departe de Cabana Farmecul Pădurii.
E de preferat să lăsăm mașinile la confluența pârâului Pietrelor cu pârâul Hașmelor, de aici încolo drumul pe firul văii fiind inaccesibil autoturismelor de rând, așa că urmăm drumul ce o ia în dreapta spre stâna recent renovată și care duce în șaua dintre Nedeia Bârladelor și Muntele Cucului, iar mai apoi înspre Muntele Poienilor, presărat de încă două stâne și aflat sub Vf. Nedeia Țăranului, un munte de dimensiuni mari, cu aspect de claie, de cușmă, creștetul fiindu-i acoperit de un lan încâlcit de jnepeni desfășurat la peste 1800 m înălțime.
La un moment dat renunțăm la drumul ce începe să coboare la stâna situată pe celălalt versant, și după un urcuș susținut de aproape 30-40 de minute ajungem mai întâi într-o șa iar apoi în punctul de destinație al traseului de o zi, fotografiile realizate înspre depărtări fiind deosebite, Vf. Rabla fiind un punct perfect de panoramă.
La întoarcere putem parcurge același traseu sau putem urma drumul forestier ce coboară în serpentine prin pădurea din stânga pârâului Pietrelor.
Referitor la denumirea culmii străjuită de Vf. Rabla, pe întreg lanţul carpatin există munţi care poartă denumirea de Nedeia, Nedeiul, Nedeiuţa, Nedeiţa sau Nedeiasa. Se pare că Nedeia a reprezentat în trecut o sărbătoare pastorală semnificativă, poate cea mai importantă, în care târgul de păcuine şi vite cornute, hora şi praznicul se derulau odinioară pe vârfurile golaşe şi plate, dar la care participa întreaga suflare a satului de munte. Aceste petreceri cu specific montan legate de păşunile alpine şi de păstorii pripăşiţi pe ele încă din zorii istoriei, denumite nedei (nedela sau nedelja) se ţineau de regulă de Sânzâiene (24 iunie), de Sf. Petru şi Pavel (29 iunie), de Sf. Ilie (20 iulie) şi de Sf. Mărie Mare (15 august) şi este posibil ca fiecare sat să fi avut nedeia lui.
Masivul Rodnei, leagăn de intensă şi perpetuă viaţă pastorală, are şi el munţi ce poartă numele de Nedeia. Numai pe creasta secundară ce desparte Cormaia de Anieş avem trei munţi ce poartă această denumire : Nedeia Bârladelor, Nedeia Grajdului şi Nedeia Strajă. Dar mai avem Nedeia Laptelui, Cornul Nedeii, Nedeia Poienilor, Nedeia Seacă, vârful Nedeia (pe Guşet) şi Nedeia Miraşei, toate cu aspect de platou ce par vetre de vechi nedei. Pe alocuri se mai văd şi acum drumurile pe care veneau maramureşenii şi moldovenii, cu carele lor, căci acolo sus se efectua schimbul de provizii între cele trei provincii.
În pofida denumirilor păstrate cu sfinţenie peste secole, din păcate, în Munții Rodnei nu se mai ţin nedeile (ecouri ale vechii tradiţii mai răzbat doar în Ţara Haţegului), chiar dacă cuiburile ciobanilor sunt încă intacte iar păstoritul în zonă nu constituie deocamdată o îndeletnicire părăsită. Oricum zecile de stâne risipite în Masivul Rodnei şi numele de Nedeia purtate încă de numeroşi munţi de aici reprezintă o probă de perenitate pastorală şi o dovadă indubitabilă a iubirii de munte nutrită de păstori, muntele fiind făcut părtaş la petrecerile lor.
De remarcat este și faptul că păstorii au păstrat cele mai multe cuvinte preluate (fără a fi prelucrate) de la daci : stână, strungă, brânză, mânz, carâmb, măgură, murg, pârâu, brad ori viezure. Tot lor le datorăm păstrarea „neîntinată” a cuvintelor latine : păcurar, berbec, bou, capră, viţel, lapte, căpăstru, bucium, cumpănă, cărare, munte, codru, urs, lup, vulpe, iepure, corb, mesteacăn, fag, ulm, frasin sau paltin.
Numai după o asemenea drumeție realizăm câte locuri spectaculoase și lucruri frumoase poți vedea într-o singură zi.
