Și nu despre „Sinaia Năsăudului” e vorba, și nici despre Lușca Cârstii, pusă pe drumuțul ce urmează firul Gersei către Peștera Izvorul Tăușoarelor, ci de un locșor cu liniște aflat mult mai aproape, la doar doi pași și-un pic de Bistrița, unde am fost aseară, cu doamna mea, și unde Domnul, în Marea Biserică a Lumii, a reaprins candelele și a dat tonul la corul ce răzbate, peste toate, din înalturi.
Dar până a vă dezvălui locația pentru a putea să vă duceți doamnele la flori (chiar dacă ați dus flori doamnelor), fiind încă sub impresia zilei închinată femeilor, voi reda glumița aparținând unui prieten bun, ce conține un sâmburel de adevăr: „sunt două categorii de bărbați: care recunosc și care nu recunosc că sunt conduși de femei” și zicala tatălui meu: „bărbatul e capul, dar femeia e gâtul care poartă capul”. Și în acord cu același principiu: în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică, ce îl poate manevra după pofta inimii ei, Jules Renard amintea că „bărbatul propune și femeia dispune”, iar Alphonse Karr afirma că: „bărbatul face legile și femeia le abrogă”.
Pe poarta de intrare a unei pensiuni din Pasul Șetref (Dealul Ștefăniței).
Bornă Via Transilvanica din hotarul localității Livezile.
Și vechile proverbe relevă câte ceva, nu neapărat diferențele ce se vor astăzi șterse între sexe, ci superioritatea femeii: unul american spune că: „bărbatul vânează femeia, până când ea îl prinde”, unul franțuzesc sugerează că „trebuie să iei pe bărbați așa cum sunt și pe femei așa cum vor să fie”, iar un altul armenesc amintește că „femeia este sufletul bărbatului”. Și Napoleon Bonaparte s-a exprimat răspicat: „Creația perfectă a naturii nu este bărbatul, ci femeia, căci bărbatul este proza lui Dumnezeu, iar femeia, poezia”.
Oscar Wilde are și el câteva cugetări, ce merită redate, chiar dacă prezintă o oarecare tentă răutăcioasă: „Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înțelese” și că „Femeile nu au nimic de spus, dar o spun atât de bine”, în același sens punctând și Italo Svevo: „Femeile sunt întotdeauna sărace în cuvinte precise”. Și ironiile nu se opresc aici: „Multe femei se dăruiesc lui Dumnezeu când Diavolul nu le mai vrea” (Sophie Arnould), la care se pretează a se adăuga „Dacă femeia ar fi bună și Dumnezeu ar avea una” (autor anonim), iar pentru a echilibra balanța o să vă cer: „Priviți o femeie goală și un bărbat gol: nu-i așa că la creație, Dumnezeu a avut simțul frumosului în cazul femeii, și simțul umorului, în cazul bărbatului?” – George Budoi
Și cred că a sosit timpul să vă fac propunerea concretă de plimbare: dincolo de Dorolea, înspre satul Cușma, după ce treceți de pepiniera de răchită, luați-o la dreapta, pe drumeagul pietruit ce trece pe lângă bazinul de apă și veți da într-o poiană largă și liniștită, ce se deschide la nici o sută de metri de drumul mare, și în care, la ceas de înserare, n-ar fi de mirare să-l întâlniți și pe Domnul plimbându-se prin lanul de luște și de brândușe. Și într-un singur ceas, ce o să vă pară lung cât un veac, lăsați-vă sufletul să alerge desculț pe tărâmul înmiresmat de curat.
Da, acolo e LINIȘTEA LUȘTII și vă rog să degustați, pe îndelete, din ea.
