Am să vă prezint astăzi „perla” Carpaților de Curbură: Munții Ciucaș, o rezervație naturală spectaculoasă, cu relief ruiniform de excepție, în care formațiunile stâncoase au felurite forme și poartă diferite denumiri: Babele la Sfat, Tigăile Mari, Mâna Dracului, Gemenii, Turnul Goliat (i se mai zice și Moșul cu oile), Tigăile Mici, Sfinxul Bratocei; înălțimea maximă fiind atinsă în Vf. Ciucaș, sau altfel spus Csukas-csucs, având altitudinea de 1954 m.
Pentru a ajunge pe acest tărâm de basm, la ieșirea din Brașov o luați în stânga spre Vălenii de Munte, traversați orașul Săcele (compus din șapte sate), urmați firul râului și mai apoi al lacului Tărlung (Tatrang) având pe dreapta Vârful Sfânt, iar pe stânga Piscul Dracului, treceți de Babarunca și de Pasul Bratocea (1272 m), după care la ieșirea din pădure, ulterior ultimelor serpentine în „ac de păr”, imediat după fabrica de îmbuteliere a apei minerale și înainte de a intra în stațiunea Cheia, vă abateți spre stânga, pe drumeagul alăturat pârâului Berii, unde după prima cotitură veți afla o barieră și un loc de parcare auto, păzit permanent.
Munții Ciucaș pot fi abordați fără mari probleme și din Pasul Bratocea, pe culmea cu același nume, precum și din stațiunea Cheia, fie urmând drumul ce duce spre Muntele Roșu, fie îndreptându-ne spre culmea Gropșoarele-Zăganu, dar avantajul pe care îl prezintă traseul de pe pârâul Berii constă în aceea că, în capătul lui, în golul alpin al Muntelui Chirușca ne așteaptă, la altitudinea de 1595 m, una dintre cele mai moderne unități hoteliere situată în înălțimile carpatine: Cabana Vârful Ciucaș, cochetă, curată și accesibilă ca și costuri. A fost relativ recent edificată, pe amplasamentul fostei cabane „Alexandru Vlahuță” (denumirea de „România Pitorească” cred că a împrumutat-o de la acești minunați munți), accesul fiind asigurat cu mijloacele auto ale cabanierului pe un drum veritabil de munte, păstrat funcțional pe întreg parcursul anului. Urmare a acestui beneficiu, în cele două incursiuni făcute în Munții Ciucaș (întâia dată cu prietenii de la „Bistrița Montan”, iar ulterior cu familia), am întâlnit atât persoane vârstnice, cât și părinți cu copilași în cărucior, plimbându-se agale pe spinările domoale de munte.
De data aceasta țin să vă ofer câteva cadre fotografice realizate în Munții Ciucaș, neînsoțite de comentarii, pentru că imaginile sunt edificatoare și spun suficient, iar pe de altă parte cuvintele, oricât de inspirate ar fi, parcă pe alocuri le-ar „pângări” sau ar constitui piedici pe calea contemplării lor.
Fotografia de final am așezat-o intenționat pentru a vă putea oferi un sfat: traseul ce duce spre Vf. Ciucaș îl puteți face lejer într-un circuit de 3 ore având ca punct de plecare cabana indicată, dacă la urcuș urmați poteca ce ocolește prin dreapta bulzul crenelat de piatră aflat în imagine și odată ajunși pe pisc nu vă întoarceți pe același drum, ci coborâți pe cărăruia ce duce spre Culmea Bratocea, iar din Șaua Ciucaș vă desprindeți spre stânga.
Dacă cumva v-am întărâtat, în ipoteza în care veți avea cândva de făcut vreun drum spre miezul țării și o zi sau două la dispoziție (de la cabană până pe piscul principal nu se face mai mult de o oră și ceva, după posibilitățile fizice ale fiecăruia), nu ezitați să-mi urmați recomandarea: urcați măcar o dată-n viață în Munții Ciucaș. Merită cu prisosință. Sunt fascinanți, cu bolovanii lor de poveste, ce răsar la tot pasul, într-o înlănțuire tainică și tăcută de uriași.