Pietrele Doamnei

„La MUNTELE unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14), la „Pietrele Maicii Domnului” – cetățuia ce se înalță spre cer din codrii Munților Rarău-Giumalău, nu prea ai cum să nu-ți reamintești de Moria încercării credinței lui Avraam, de Sinaiul poruncilor primite de Moise, de Araratul chivotului lui Noe, de Taborul schimbării la față a lui Isus Hristos, de Sionul tainicei cine, de Golgota pătimirii…, căci multe s-au mai petrecut pe munte.

Înnobilate spiritual de câte o mănăstire pe fiecare dintre cele trei drumuri ce urcă, în serpentine, spre ele, Pietrele Doamnei au alura unui „Munte al Mântuirii”, cu mai multe căi ce conduc spre izbăvire, așa cum nu există o singură credință dreaptă sau o singură rugăciune ce mută munții.

Aproape toate religiile lumii îndeamnă la drumeția desăvârșirii și totuși, nu o dată, se-ntâmplă omului să nu deslușească „Muntele Fericirilor” – deși se află la doar doi pași distanță -, din cauza cețurilor născătoare de neliniști ori a dulcețurilor cu deșertăciuni, ori chiar să-și piardă speranța de revedere a soarelui ce luminează și încălzește.

Și când nimeni nu se mai așteaptă, seninul revine, alungând răul și urâtul.

În Biblie este consemnată o întrebare pusă de Zaharia (4/7) : „Cine ești tu MUNTE mare…? Și tot în Biblie, în perimetrul psalmilor, am identificat un răspuns implicit: „Muntele este Casa Domnului!”

„Eu strig cu glasul meu către Domnul și el îmi răspunde din MUNTELE lui cel sfânt.” – Psalmii 3:4
„Cine va locui pe MUNTELE tău cel sfânt.” – Psalmii 15:1
„Cine va putea să se suie la MUNTELE Domnului. Cine se va ridica până la locul lui cel sfânt?” – Psalmii 24:3
„Dreptatea este ca MUNȚII lui Dumnezeu.” – Psalmii 36:6
„Trimite lumina și credincioșia ta, ca să mă călăuzească, și să mă ducă la muntele tău cel sfânt.” – Psalmii 43:3
„Mare este Domnul și lăudat de toți, iar cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele lui cel sfânt. Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este MUNTELE Sionului.” – Psalmii 48:2
„Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.” – Psalmii 50:2
„Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! – Psalmii 61:2
„Pentru ce, munți cu multe piscuri, purtați pizmă pe MUNTELE pe care l-a ales Dumnezeu ca locaș împărătesc.” – Psalmii 68:16
„Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi întotdeauna.” – Psalmii 71:3
„Fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele...” – Psalmii 73:26
„Sionul are temeliile așezate pe munții cei sfinți.” – Psalmii 87:1
„El îmi va zice: Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele.” – Psalmii 89:26
„Îmi ridic ochii spre MUNȚI… De unde-mi va veni ajutorul?” – Psalmii 121:1
„Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuință a lui, și a zis: Acesta este locul meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.” – Psalmii 132:13

Sus pe culme, la porțile cerului, și eu l-am simțit cel mai aproape pe Dumnezeu.

Și cum Pietrele Doamnei pot primi și titlul de „Munte al Păcii” – Maica Domnului fiind considerată „Regina Păcii” -, tot în Biblie am dat peste câteva cuvinte de învățătură, ce au o aură amestecată (de regret, de reproș și de rugăciune) și care numai mamei Mântuitorului i-ar putea fi îngăduite: „Pentru ce stai așa departe Doamne? Pentru ce te ascunzi în vreme de necaz? (Psalmii 10:1,2) Scoală-te Doamne, ca să nu biruie omul; aruncă groaza în ei, Doamne, ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Psalmii 9:19,20)

Fie ca Maica Domnului, ce ne întinde mâna pe calea credinței, în crucea clipelor de cotitură, să reinstaureze binele pe pământ și buna-înțelegere între neamuri.