Acum, când ne aflăm la început de drum, înțeleg să recurg la un discurs ce îndeamnă la un răgaz de reflecție, care poate fi așezat la temelia oricărui nou început de an și la care, peste an, ne putem întoarce – ca la un izvor cu apă limpede – ori de câte ori se lasă câte un val de ceață peste propria viață. Și deși mesajul a fost destul de des diseminat, mă declar mulțumit și dacă unui singur om îi voi oferi astăzi ocazia de a-l parcurge pentru întâia dată deși, după părerea mea, textul merită reluat și aprofundat până băgăm la cap că fericirea, de care nu suntem vrednici dar la care râvnim, nu e compusă doar din bine și din frumos.
Îndreptarul de învățătură, construit dinadins pe înțelesul tuturor și care trece cu mult dincolo de crucea creștinătății, aparține celui care m-a cucerit deplin, definitiv la începutul anului trecut când, deși ar fi putut face ca mulți alți înalți prelați, nu a stat cu gura închisă, mâinile în poală și capul plecat – a neputință, a nepăsare… -, ci a militat activ și s-a rugat neîncetat pentru pace, pentru fericirea „care se găsește, adesea, acolo unde nici nu ne gândim”. Nu neapărat în satele Ferice (Buntești, Bihor), Fericea (Valea Chioarului, Maramureș) sau Fericet (Horea, Alba), și nu numai în Valea Fericirii (ce pleacă din Râșca, Cluj) și pe Plaiul Fericirii (ce începe din Stâna de Vale, Bihor), ci pretutindeni pe unde ne duce gândul ori pașii, dar mai ales înăuntrul inimii noastre, unde ne așteaptă cea mai simplă dintre ele și pe care, nimeni și niciodată, nu ne-o poate fura, întina sau denatura.
Și tot Domnia Sa a povățuit pe părinți: „Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât să vadă valoarea lucrului și nu prețul lor” și pe tânăra generație: „Fericirea voastră nu are preț. Nu poate fi cumpărată și nici vândută: nu este o aplicație pe care să o descărcați pe telefoanele voastre și nici actualizarea acesteia nu vă va aduce libertate și grandoare în dragoste”, iar când a fost interpelat cum se poate atinge acest deziderat al fericirii a răspuns: „trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască, respectându-le principiile și credințele; înflorește în iubire și dăruiește-te celorlalți, oferind timpul și atenția ta; fii pozitiv și abordează viața cu calm și echilibru; luptă pentru pace…”
Și acestea fiind zise și modest descrise, consider că a sosit timpul să trecem, cum obișnuiesc să spună juriștii, la fondul chestiunii deduse judecății: „Puteți avea defecte, puteți fi neliniștiți și chiar supărați, dar nu uitați că viața voastră este cea mare întreprindere din lume și că doar tu poți să o împiedici să eșueze. Ești apreciat, admirat și iubit de atât de mulți. Amintește-ți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtună, un drum fără accidente, o slujbă fără efort, o relație fără dezamăgiri. A fi fericit înseamnă să găsești putere în iertare, speranță în bătălii, siguranță în frică, iubire în discordie. Nu înseamnă doar să te bucuri de zâmbet, ci și să reflecte tristețea. Nu este vorba doar de a sărbători succesul, ci și a învăța din eșecuri. Nu e vorba doar de a te simți fericit cu aplauze, ci de a fi fericit în anonimat. Fericirea nu este o fatalitate a destinului, ci o realizare pentru cei care pot călători în interiorul lor. A fi fericit înseamnă să nu te mai simți victimă și să devii autorul propriului destin. Este a merge prin deșerturi, dar a fi capabil să găsești o oază în adâncul sufletului tău. Înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții. A fi fericit înseamnă să nu-ți fie frică de sentimentele tale și să poți vorbi despre tine însuți. Să ai curajul de a auzi un „nu” și să găsești încredere în critici, chiar și atunci când acestea sunt nejustificate. Înseamnă să-ți îmbrățișezi copiii, să-ți îmbrățișezi părinții, să petreci clipe poetice cu prietenii, chiar și atunci când aceștia te rănesc. A fi fericit înseamnă să lași creatura care trăiește în fiecare dintre noi, liberă, veselă și simplă. Aveți maturitatea de a spune: „Am făcut greșeli”. Să ai curajul de a spune: îmi pare rău, ce echivalează cu „am nevoie de tine”. Să ai capacitatea de a spune: „Te iubesc!”. Fie ca viața să devină o grădină de oportunități fericite…, ca primăvara să fie iubitoare de bucurie și iarna iubitoare de înțelepciune. Și când faci o greșeală, ia-o de la capăt. Pentru că numai atunci te vei îndrăgosti de viață. Vei descoperi că a fi fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă. Dar folosește lacrimile pentru a iriga toleranța. Folosește-ți înfrângerile pentru a-ți antrena răbdarea. Folosește-ți greșelile cu seninătatea sculptorului. Folosește-ți durerea pentru a vă conecta la plăcere. Folosește-ți obstacolele pentru a deschide ferestrele inteligenței. Nu renunțați niciodată… Mai presus de toate, nu renunțați niciodată la oamenii care vă iubesc. Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor, incredibil.” – Papa Francisc
