Într-o epocă dominată autoritar de către bărbați, așa-zis adevărați – în realitate, înapoiați și aroganți -, Zsofia Torma a reușit să se impună prin descoperirile istorice ce au avut parte de reverberații și recunoașteri internaționale cu prilejul prezentării lor la congresele mondiale de specialitate; a doborât recorduri și baricade de prejudecăți și judecăți grotești; a probat ce înseamnă, de fapt, traiul pasional pentru un țel social înalt…
O veritabilă precursoare a feminismului – dar fără a face caz de izbânzile repurtate pe linia extinderii rolului și drepturilor femeii în societate – este unanim considerată prima femeie antropolog, paleontolog, arheolog, geolog și etnolog din Transilvania și, totodată, prima căreia, pe data de 24 mai 1899, i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj, ale cărei cursuri le-a urmat, cea mai cunoscută lucrare a Zsofiei Torma rămânând Ethnographische Analogien, publicată în anul 1894.
Situat între Beclean și Dej și atestat documentar încă din anul 1332 sub numele de Kereztur, satul Cristeștii Ciceului (sau Ciceu Cristur ori Cristuru Ciceului, în limba maghiară Csicsokeresztur) s-a aflat, timp de trei secole și ceva (1566-1897) în stăpânirea familiei nobiliare Torma, unde s-a născut și Zsofia, la data de 27.09.1832.
În biserica romano-catolică Sf. Rege Ștefan (monument istoric de secol XIV-XVI din Cristeștii Ciceului) și-au botezat fiica baronul Jozsef Torma (nobil maghiar cu mare interes pentru istoria antică și membru al Parlamentului din Imperiul Austriac) și soția sa Jozefa, născută Daniel.
În anul 1861, după moartea tatălui, Zsofia Torma se mută de la Bistrița la Hunedoara, stabilindu-se mai întâi la Peștișu Mic, iar ulterior la Orăștie, unde descoperă cel mai bogat sit arheologic de pe Valea Mureșului (Turdaș-Nandru) și implicit civilizația și scrierea Turdaș.
Erudită, deosebit de inteligentă și o autodidactă desăvârșită, Zsofia Torma a avut un rol decisiv în înființarea Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj, ce adăpostește și acum colecțiile sale, compuse din mii de piese arheologice, cele mai valoroase fiind vasele milenare de ceramică (inedit și ingenios modelate și decorate), uneltele preistorice de piatră, miniaturalii idoli de lut și, mai ales, celebrele tăblițe de argilă arsă ce conțin scrieri cuneiforme, ce consistă din adâncituri în formă de cuie și care datează de cel puțin cinci mii de ani.
Din dorința de a desluși simbolurile pe care le conțin (convinsă fiind că descoperirea scrierii dacice ar fi cheia de înlăturare a acestui mister) și pentru a-și putea continua laborioasele cercetări ( excavațiile fiind finanțate, în cea mai mare parte, din fonduri proprii), conacul din Cristeștii-Ciceului este vândut, în anul 1898, Fondului Școlar din Năsăud, iar cu banii astfel obținuți au fost demarate săpături arheologice în perimetrul cetăților dacice, fără a intui că nu-și va putea duce planul (și destinul) până la capăt, încetând din viață la Orăștie, în mod neașteptat, în urma unui stop cardiac, la data de 14.11.1899.
Și așa cum uneori lucrurile întâmplător se aranjează și se completează (m-aș crede prea plin de mine dacă aș evoca Mâna Domnului), de curând am vizionat filmul „Tinerețe fără tinerețe“ după nuvela omonimă, cu tentă fantastică, aparținând lui Mircea Eliade, ce a fost excepțional regizat de către Francis Ford Coppola (2007) și în care au jucat și câțiva mari actori români, personajul principal fiind preocupat, constant și în cel mai înalt grad, de descoperirea originii limbii și a conștiinței umane, pentru ca ieri să dau și peste un articol de presă în care se anunța triumfător că, pentru întâia dată, sunt șanse reale de descifrare a scrierilor cuneiforme sumeriene cu ajutorul unui program special de inteligență artificială. Cine știe, poate cândva le va veni rândul și Tăblițelor de la Turdaș, aduse la lumina lumii de Zsofia Torma, supranumită „Pallas Atena a științei” sau „Ioana d*Arc a arheologiei transilvănene”.