Oare de câte ori ne-a fost adresată, de-a lungul existenței, întrebarea legată de nume și prenume ?! În câte rânduri am fost interogați: „Cine ești, de-a cui și unde te-ai născut?”, de parcă ești doar un nume de purtat prin lume, iar cunoașterea obârșiei este reprezentativă, esențială, indispensabilă… Și când te gândești că în urmă cu nici două veacuri nu existau registre de stare civilă și nici acte de identitate, singura mențiune a nașterii fiind făcută în condicile bisericești de botez. Poate de aceea, odinioară, pe pământ mișunau doar sfinții coborâți din calendar și nu întâlneai picior de Moș Niculae Crăciun, de Napoleon Rață, de Rămurel Pastramă, de Rândunel Pisică, de Rudolf Pufulete, de Scandal Ciurar…, preotul satului nelăsând părinții să bată câmpii imaginației și apa-n piua bucuriei stropită, din plin, cu vin. Și tot pe atunci, nefiind nimeni legat de țărușul numelui acordat de „pater familias” și consemnat lângă codul numeric personal, nimic nu împiedica omul să-și zică cum îi plăcea, așa cum făcea sluga care dacă era întrebat cum îl cheamă, răspundea: „George-Zamă!”, iar dacă era întrebat cum îl strigă, zicea iute: „Mămăligă!”.
Și locurilor, așa cum s-au petrecut lucrurile și în cazul locuitorilor, le-au fost atribuite, în hărți, cu titlu de denumiri oficiale, tocmai poreclele pomenite în hrisoave, nașii de botez ai munților fiind de fapt păcurarii care au urcat cu turmele lângă cer cu mult înaintea drumeților purtători de raniță-n spinare și piolet în mână.
Și că munții sunt zidiți din piatră, toți Carpații depun o vie mărturie: Piatra Altarului (M. Hășmaș), Piatra Ascuțită (M. Hășmaș), Piatra Arsă (M. Bucegi), Piatra Bulzului (M. Bihorului), Piatra Colțului (M. Bihorului), Piatra Ecoului (M. Gutâi), Piatra Cioplită (Munții Harghitei), Piatra Crinului (M. Postăvaru), Piatra Făinii (M. Maramureșului), Piatra Fulgerată (M. Bihorului), Piatra Galbenei (M. Bihorului), Piatra Geamănă (M. Vrancei), Piatra Grăitoare (M. Bihorului), Piatra Lată (M. Ceahlău), Piatra Lăcrămată (M. Ceahlău), Piatra Lungă (M. Harghitei), Piatra Pietrosului (M. Pădurea Craiului), Piatra Piscului (M. Ciucului), Piatra Prânzului (M. Făgăraș), Piatra Rotundă (M. Hășmaș), Piatra Scobită (M. Retezat), Piatra Scrisă (M. Postăvaru), Piatra Sură (M. Ceahlău), Piatra Singuratică (M. Hășmaș), Piatra Tăiată (M. Parâng). Și asta nu e tot căci mai avem Bâtca de piatră (M. Tarcău), Casa de piatră (M. Bihorului), Claia de Piatră (M. Coziei), Poarta de Piatră (M. Coziei), Porticul de Piatră (M. Postăvarul), Podul de Piatră (M. Făgăraș), Șura de piatră (M. Piatra Mare), precum și alte pietrării: Capul Pietrei (M. Rodnei), Coada Pietrei Mari (M. Piatra Mare), Chica Pietrelor (M. Făgăraș), Culmea Șirul de Pietre (M. Coziei), Culmea Pietrele Dinților (M. Baiului), Fața Pietrei (M. Trascău), Pasul Pietrei (M. Rodnei), Piciorul Pietrelor (M. Piatra Mare), Râpa Piatra Rea (M. Rodnei) și multe vârfuri de piatră : Vf. La Pietrele Vinete (M. Făgăraș), Vf. Pietrele (M. Retezat), Vf. Pietrii (M. Mic-Țarcului și M. Piatra Craiului), Vf. Pietricele (M. Trascău), Vf. Pietricica (M. Piatra Craiului), Vf. Pietrosul (M. Rodnei și M. Călimani). Știu că impresia produsă de parcurgerea acestei enumerări a fost una de: „Uf… nu se mai termină odată”, dar dinadins nu am prescurtat-o pentru a putea oferi o imagine cât mai completă asupra rodului imaginației păcurarilor.
Și despre târgurile ținute, cândva, în miezul munților ne mai amintesc Buza Nedeii (M. Mic-Țarcu), Culmea Nedeii (M. Mic-Țarcu), Nedeia Grajdului sau Nedeia Țăranului (M. Rodnei), Piatra Nedeia (M. Rarău-Giumalău), Piatra Nedeii (M. Aninei), Poiana Nedeii (M. Gutâi), Vf. Nedeia (M. Maramureșului, M. Godeanu, M. Rodnei și M. Căpățânii), Vf. Nedeia Straja (M. Rodnei), Vf. Nedeii (M. Mic-Țarcu), Vf. Nedeuța (M. Retezat). La aceste târguri de mare înălțime (supranumite nedei) participau muntenii ce sălășluiau la poalele și în cutele ambilor versanți, și care, urcau agale, în care, încărcate cu bucate și trase de boi.
Inedite sunt și numele alocate de căutătorii de contraste: Bătrâna Mare și Bătrâna Mică (M. Cindrel), Cica Mare și Cica Mică (M. Suhard), Chiozrezu Mare și Chiozrezu Mic (M. Giurgeu), Culmea Șesele Mari și Culmea Șesele Mici (M. Retezat), Păiușu Mare și Păiușu Mic (M. Căpățânii), Unghia Mare și Unghia Mică (M. Baiului), Vâlta Mare și Vâlta Mică (M. Suhard), Vf. Jepii Mari și Vf. Jepii Mici (M. Bucegi), Vf. Luțele Mari și Vf. Luțele Mici (M. Făgăraș), Vf. Sântilia Mare și Vf. Sântilia Mică (M. Leaota), Vf. Secările Mari și Vf. Secările Mici (M. Leaota), Vf. Setea Mare și Vf. Setea Mică (M. Făgăraș), Vf. Tigăile Mari și Vf. Tigăile Mici (M. Ciucaș), Vf. Țimbalu Mare și Vf. Țimbalu Mic (M. Piatra Craiului). E în firea omului să măsoare și să cântărească tot ce vede, căutând să tragă o mejdă între Mic și Mare, chiar dacă nu e una sigură și statornică așa cum ne lămurește Culmea Micul Mare și Culmea Micul Mic din Munții Maramureșului.
Prin Carpați întâlnim și o mulțime de munți domnești, cu flori mândre la ferești: Dealul Domnilor (M. Cindrel), Fântânile Domnilor (M. Piatra Craiului), Lacul Domniței (M. Leaota), Muchia Marginea Domnească (M. Leaota), Piatra Masa Domnilor (M. Gutâi), Pietrele Doamnei (M. Rarău-Giumalău), Strunga Doamnei (M. Făgăraș), Vf. Doamnele (M. Bucegi și M. Baiului), Vf. Piscul Doamnei (M. Făgăraș), Vf. Gutâiul Doamnei (M. Gutâi). Și toți cei menționați sunt munți aristocrați.
Și cum muntele e o carte de colorat, unde primăvara se revarsă-n verde, vara presară flori și toamna împestrițează frunze, după care iarna dă cu bidineaua de var peste fondul tabloului naturii, oferind Noului An șansa de a o lua de la capăt în recompunerea „și-mai-și” a desăvârșirii, avem în Carpați o mulțime de munți colorați: Piscul Negru (M. Făgăraș), Culmea Verdele Cățeaua (M. Vrancei), Vf. Albilor (M. Aninei), Vf. Galben (M. Godeanu), Vf. Galbenul (M, Mic-Țarcu), Vf. Piatra Albă (M. Bihorului), Vf. Pietrele Roșii (Munții Făgăraș și M. Călimani), Vf. Roșu (M. Rodnei și M. Ciucaș), Vf. Verde (M. Ceahlău).
Altarul din Vf. Țibleș
Țăranul român, ca să fie ferit de rele și de primejdii, scrijelea semnul crucii pe un perete de stâncă sau pe trunchiul unui copac unde se adăpostea ori făcea din două lemne, puse perpendicular, o cruce pe care o împlânta în răscrucile potecilor de munte: Cumpărata Crucii (M. Leaota), Crucea Transilvană (M. Piatra Craiului), La Cruce (M. Codru-Moma), La Troiță (M. Căpățânii și M. Coziei), Padina Crucii (M. Bucegi), Piciorul Crucii (M. Giurgeu), Tarnița la Cruce (M. Rodnei), Vf. Crucea Ateneului (M. Iezer-Păpușa), Vf. Crucea Roșie (M. Tarcău), Vf. La Crucea Trăznitului (M. Retezat), iar locurile ce-i stârneau fiori de frică le ocolea: Cheile Moara Dracului (M. Rarău-Giumalău), Dealul Nasul Dracului (M. Gutâi), Lacul Dracului (M. Harghitei), Mâna Dracului (M. Ciucaș), Moara Dracului (M. Vlădeasa), Prăpastia Dracului (M. Postăvaru), Stâna Dracului (M. Postăvaru), Stânca Dracului (M. Piatra Craiului), Strâmtoarea Dracului (Munții Rodnei), Strunga Dracului (M. Făgăraș), Valea Dracului (M. Postăvaru), Vf. Cap de Drac (M. Codru-Moma), domiciliați în Poarta Iadului și Pridvoru Iadului (M. Hășmaș). Mama unui om drag mie – de loc din Maramureș – nici măcar nu-i pomenește numele, zicând doar „Ăla nu bun…”.
În vremurile de restriște, ne-am aflat mereu scăparea-n munți, de fiecare dată luând clopotul bisericuței, iconostasul, prapurii și masa din altar (pentru a nu fi cumva pângărite), ridicând apoi în înălțimile tămâiate de cer, doar din secure, un nou lăcaș de rugăciune: Bisericile din Bulz (M. Godeanu), La Bisericuță (M. Piatra Craiului), Vf. Biserica (M. Retezat), Vf. Biserica Moțului (M. Bihorului), Vf. Bisericii (M. Făgăraș), Culmea Călugăra (M. Aninei), Padina Popii (M. Piatra Craiului), Popii Rarăului (M. Rarău-Giumalău), Vf. Pietrele Popii (M. Făgăraș), Poiana Popii (M. Gutâi), Vf. Preotesele (M. Făgăraș), Vf. Diacu (M. Rarău-Giumalău), Vf. Diecilor (M. Suhard), La Icoană (M. Cindrel), Plaiu Icoanei (M. Căpățânii), Vf. Icoana (M. Suhard), La Amvon (M. Postăvaru) – munți ce parcă împrumută din măreția catedralelor și din solemnitatea slujitorilor.
Sunt și munți ce confirmă prezența zimbrilor: Dealul Zimbrului (M. Tarcău), Piatra Zimbrului (M. Rarău-Giumalău), Vf. Zimbrului (M. Lotrului), Vf. Zâmbroaia (M. Suhard), Vf. Zâmbroslavele (M. Țibăului), și a altor vietăți și sălbăticiuni: Brâna Caprelor (M. Bucegi), Cheia Pisicii (Piatra Craiului), Șezătoarea Urșilor (M. Parâng), Piatra Corbului (M. Bihorului), Piatra Lupilor (M. Ceahlău), Piatra Vulturului (M. Ciucaș), Vf. Capra (M. Ceahlău), Vf. Căpățâna Porcului (M. Bucegi), Vf. Cocora (Bucegi), Vf. Cucului (M. Harghitei), Vf. Furnica (M. Bucegi), Vf. Fluturica (M. Țibăului), în una și aceeași imagine fiecare om văzând cu totul altceva.
Și în viață, și la munte ne încântă luminișul, cu atât mai mult dacă am avut de traversat un răstimp încurcat și întunecat, zariștile fiind parcă anume făcute pentru un binecuvântat răgaz de popas: Piatra Poienii (M. Hășmaș), Poiana Frumoasă (M. Căpățânii), Poiana Înaltă (M. Mic-Țarcu), Poiana de Piatră ( M. Căpățânii), Poiana Pietrele lui Doagă (M. Coziei).
Prin Carpați găsim presărați și munți cu zei și zmei, cu bătrâni înțelepți, cu domnitori drepți: Vf. Baba Mare (M. Bucegi), Babele la Sfat (M. Bucegi), Piatra Moșului (M. Rarău-Giumalău), Vf. Moșului (M. Făgăraș), Treptele lui Vodă (M. Vrancei), Vf. Craiu (M. Rodnei), Grădina Zmeilor (M. Hășmaș), Peștera Poarta Zmeilor (M. Trascău), Tronurile Zeilor (M. Ceahlău), Treptele Tribunalului (M. Căpățânii), Muntele Drept (M. Ciucului), Vf. Judele (M. Retezat), Scaunul lui Dumnezeu (M. Călimani).
Care păcurar nu șade-n botă când dă peste un locșor deosebit, ce-i stârnește dorul ori care-i înviorează bucuria de a trăi: Valea Frumoasele (M. Vrancei), Vf. Muntele Frumos (M. Maramureșului), Măgura Fericirii (M. Bihorului), Poiana Florilor (M. Bihorului), Vf. Grădina cu Flori (M. Retezat), Vf. Dulca (M. Ciucului), Vf. Dulcele (M. Codru-Moma), Fața Mândrișagului (M. Aninei), Vf. Mândra (M. Parâng), Poiana lui Mândrilă (M. Rarău-Giumalău), Vf. Mândru (M. Giurgeu), Vf. Bucura (M. Bucegi), Vf. Bucureasa (M. Căpățânii), Vf. cu Dor (M. Bucegi), Culmea HaiDorului (M. Coziei), Vf. Dududrag (M. Lotrului), Vf. Cracu Drăguțului (M. Godeanu).
Interesanți sunt și munții numărați, multiplicați și în veșnicie adunați: Trei Ape (M. Rarău-Giumalău), Trei apostoli (M. Gutâi), Trei Fântâni (M. Harghitei), La Trei Gomile (M. Codru-Moma), Trei hotare (M. Giurgeu și M. Poiana Ruscă), Trei Movile (M. Rarău-Giumalău), La Trei Morminți (M. Bihorului), Vf. Trei Pietre (M. Ciucului), Canionul Șapte Scări (M. Piatra Mare), Zece Hotare (M. Pădurea Craiului), Stâncile 12 Apostoli (M. Călimani).
Aparte sunt și munții „adăpați de ape”: Apa Cumpărată (M. Cindrel), Cioaca cu Apă (M. Aninei), Fântâna Stanchii (M. Maramureșului), Izvorul Apa din Piatră ( M. Bihorului), Muchia Padinei cu Apă (M. Bucegi), Piatra cu Apă (M. Ceahlău), Vf. Fântânii (M. Făgăraș), Vf. Fruntea Izvorului (M. Retezat).
Ca să nu te pierzi prin munți e necesar să-ți iei, periodic, repere de orientare. Și păcurarii au făcut la fel și uite că le-au dat și-un nume: La Bradu Bun (M. Bârgăului), Bradu Moșului (M. Rarău-Giumalău), Brazii Negrii (M. Harghitei), Vf. Bradul Ciont (M. Călimani), Bradul Înalt (M. Bucegi), Vf. Claia cu Brazi (M. Coziei), Poiana de la Fagii Rari (M. Ceahlău), La Fagu Împreunat (M. Aninei), La Fagu Rotat (M. Ciucului), La Fagu Scris (M. Aninei), Vf. Fagu Înalt (M. Giurgeu).
Obișnuiesc să spună că „Banatu-i fruntea!” – și chiar au dovedit-o deplin în decembrie 1989 -, cu toții însă năzuind spre înalt: printre premianții clasei, în capătul de sus a fișei de pontaj… De aici își trage izvorul și Capul Trecătorii (M. Ciucului), Culmea Munțișoarele (M. Vrancei), Vf. Capu Muntelui (M. Aninei), Vf. Cornul Munților (M. Bihorului), Vf. Culmii (M. Codru-Moma), Vf. Cununii (M. Mic -Țarcului), Vf. Frunții (M. Ciucului), Vf. Muntele Înalt (M. Harghitei), Vf. Văii (M. Bârgăului), Vf. Vârfuita (M. Trascău) și unul extrem de elocvent: Vf. Vârfului (M. Codru-Moma).
Când dai, prin viață, peste unele nume ai impresia că părinții au fost puși pe glume, tot ei fiind responsabili și de punerea alăturată a unor prenume ce conțin reale „nepotriviri de caracter”, rezultând, de pildă, un Gheorghe Escobar sau o Maria Sephora. Și munții nu fac excepție la capitolul curiozități: Cioaca Dâlbanului (M. Parâng), Ciocârliul Grivelor (M. Parâng), Colții Ciubotei (M. Bucegi), Chicera cu Colac (M. Bihorului), Crucuru Mare (M. Postăvaru), Măciuca lui Cocoș (M. Baiului), Muchia Urlătoarea Clincii (M. Bucegi), Obcina Țifliciului (M. Ceahlău)Surlele Dichiu (M. Bucegi), Ciocracul Colțul Scris (M. Piatra Craiului), Debela Gora (M. Zărandului).
În Carpați sunt și porțiuni de munți în care omul încearcă o senzație de început de lume: Dosu Pământului (M. Căpățânii), Fundul Pământului (M. Leaota), Lumea Pierdută (M. Bihorului), Padina Închisă (M. Piatra Craiului), Pădurea Oprită (M. Trascău), Poiana Ascunsă (M. Piatra Craiului), Poiana La Locul Oprit (M. Aninei), Poienile Omul Mort (M. Aninei), Tăul Ascuns sau Tăul dintre Brazi (M. Retezat), toate fiind locuri de dincolo de timp, fie că ceasul a stat, fie că pământul a evadat.
Și închei cu un șirag în care o să așez și „cir-coș-cuc”: Vf. Ciripa (M. Bihorului), Vf. Coștila (M. Bucegi), Vf. Cuca (M. Făgăraș); și tărâmurile de groază: Muntele Sălbaticu (M. Coziei), Vf. Ucigașului (M. Hășmaș), Vf. Băiuțului (M. Baiului), Muntele Netotu (M. Făgăraș); și lucrurile femeiești: Muntele Mninuna (M. Zărandului), Culmea Fetița (M. Cindrel), Muntele Pătrunsa (M. Căpățânii), Vf. Muierușa (M. Ciucului), Vf. Moașa (M. Făgăraș), M. Copilașu (M. Maramureșului); și tăriile bărbătești: Muntele Beții (M. Aninei), Vf. Țuica (M. Făgăraș), Vf. Somnului (M. Făgăraș) și vorbele „mahmurești”: Vf. Gărgălău (M. Rodnei), Vf. Ghelgheleu (M. Baiului), Vf. Zurzugău (M. Călimani), fiindcă multe spun numele despre un neam.