Mă uit în urma zilei de ieri și mă minunez ce opțiuni electorale ni s-au oferit: doi candidați prăfuiți, scoși de la naftalină; doi pretendenți șmecheri, din cale-afară, și unși cu toate alifiile arivismului; doi olimpieni, rupți de realitatea cotidiană; vreo trei-patru pentru care pălăria funcției râvnite era atât de mare încât nu mai vedeau nimic în jur și cam toți agitând deasupra capului crucea, proferând discursuri patriotarde și jurându-se că n-au gustat din „usturoiul sistemului” și nici gura nu le miroase a fapte de corupție și a promisiuni deșarte. Și pe deasupra, mai toți n-au profesat nici măcar zece … Citește mai departe
La un veac și jumătate, despre o faptă de aleasă-nsemnătate
Cum în Anul Domnului 2025, în data de 25 a minunatului florar, se va ține slujba de resfințire a bisericii în care am fost botezat – și eu, și tatăl meu, și bunicii paterni, precum și trei dintre străbunicii ce au clădit neamul în care m-am ivit -, înțeleg astăzi, cu adânc respect închinat înaintașilor, să înalț în lumina ochilor câteva fragmente literare despre o ctitorie îngemănată, despre o filă de istorie uitată.
Iar de pe această filă vie, de trăinicie, cu talia suplă și o ținută extrem de elegantă, multe am mai citi dacă pragul tocit, de atâta amar … Citește mai departe
Pe Calea Crucii, către ÎNVIERE
„Nu e greu să te mântuiești, fratele meu. Uită de tine numai o seară, numai o zi, și, din încruntarea ta fără noimă, dumirește-te până în zarea care n-ai mai zărit-o, și spune-ți, tu, ție, ce vezi: lumina lui april, aprinsă pe ramuri și-n miile de candele pitite-n iarbă, făcliile plopilor, păsările cerului albe. Un talaz de înviere învăluie lumea și trezește țărâna, odată cu scularea din giulgiu a lui Iisus. Ce nu învii și tu? Că dacă vei muri de tot, mortule pe jumătate, fratele meu, tu nu mai învii niciodată. N-ai lăsat în urma ta nici semnul … Citește mai departe
Încă o zi de trăit, în liniște, în libertate…
Într-o epocă vădit turbulentă, cu o harababură tarifar-vamală de nedescris, cu reconfigurări în planul alianțelor militare, cu o societate peste care s-a răsfirat un iz electoral pestilențial…, promovarea frumosului, a libertății depline, a liniștii lăuntrice te duce cu gândul la vechea vorbă românească „țara (și lumea) arde, iar baba (sau moșneagul) se piaptănă” și totuși n-are nici o noimă să ne preocupăm de chestiuni care sunt mai presus de voința noastră și care țin exclusiv de cârmuitorii țărilor, singurul subiect de interes constând în ce putem face fiecare. Ș-apoi, dacă omul tot nu știe ce – și cum – va … Citește mai departe
Într-o porneală de primăvară
Cuvântul porneală l-am auzit, întâia dată, la păcurarii din Munții Rodnei, ei folosindu-l pentru a semnifica mânarea turmei de oi, preț de două-trei ceasuri, după mulsul de ojină (seară), spre un petec de pășune bogată situat pe o față de munte, anume păstrată, aproape de mutare, cum îi zic ciobanii la adăpostul lor, la stână și la târla de lângă. Ca atare, deși nu pare și chiar dacă are o vădită obârșie popular-păstorească, nu prea cred că este, pe acest pământ, vreun alt cuvânt care să adune mai bine la un loc toate nuanțele care ilustrează ardoarea, avântul, elanul, entuziasmul, … Citește mai departe