Indiscutabil, caracterul ni-l conturăm din ce am primit în backpack-ul genetic și, desigur, uzând de mimetism, căutăm să-l cristalizăm însușindu-ne valori, principii, judecăți de valoare…, promovate de către cei apropiați și copiind, chiar în amănunt, din atitudinile adoptate de către aceștia. Ca atare, mai mult sau mai puțin, fiecare om întâlnit pe calea efemerei noastre existențe ne formează (sau ne deformează) personalitatea dar, în aceeași măsură, fiecare carte citită ne modelează t(r)ainic, cu mâini nebănuite, și felul de a fi, și felul de a privi (lumea și lucrurile!!!), și felul de a trăi (clipa – singura care contează în ecuația … Citește mai departe
Urc în munți, mă duc la Domnul
Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe
Cât zece la un loc
Și totuși, într-o viață de om NICOLAE IORGA a înfăptuit nu cât zece (cum se zice!!!), ci cât o sută – ori chiar o mie – de oameni adunați la un loc.
Cel fecund în felurite fapte, Nicolae Iorga, care s-a născut la Botoșani în data de 5 iunie 1871 și a decedat la Strejnicu în data de 27 noiembrie 1940, care a studiat la Iași, Paris, Berlin și Leipzig (unde a obținut doctoratul în istorie la vârsta de doar 23 de ani), nu a fost doar un istoric renumit, ci și lingvist, filozof, critic literar, poet, scriitor, dramaturg, memorialist, … Citește mai departe
Întoarcerea la natura(lețe)
De curând, succint, am făcut apologia înălțării. Revin astăzi cu o adăugire pe care o aflu de bun augur: „Creează ca un Dumnezeu, poruncește ca un rege, muncește ca un sclav. (…) Și încearcă necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi până departe. (…) Și chiar dacă nu poți să-l ajungi niciodată pe Dumnezeu, curajul de a călători spre el rămâne foarte important” – Constantin Brâncuși.
Și dacă deunăzi propovăduiam și „lepădarea de tine însuți”, drept singura cale de căpătare a aripilor necesare sufletului pentru înălțare, ca un făcut am dat acum și peste un sfat prescris … Citește mai departe
ADAMclisi
Ziceam deunăzi că doar lepădarea de țărână dă aripi omului și că numai desprinderea de la țăruș (de care singur, și strâns, s-a legat) îi permite spiritului înălțarea spre cote noi, necunoscute. Și totuși ce dificilă e luarea deciziei de dezicere de lucrurile meșterite din lut (și mai ales punerea în practică), câtă vreme, potrivit Vechiului Testament, chiar și bietul om tot din lut a fost croit, iar în ebraica veche (limba bibliei) numele de Adam are și înțelesul de om, și semnificația de pământ, cuvântul adamah însemnând, de fapt, țărână. Și nu e deloc de mirare, Cartea Facerii relatând … Citește mai departe