Inima care sfințește pâmântul

„Știa să se supună… cu darul deosebit al femeii care-l înțelege pe bărbat mai bine decât se poate înțelege el însuși. (…) Fusese din totdeauna predestinată blândeții; însă credința, mila, speranța – cele trei virtuți care încălzesc sufletul – ridicaseră încet-încet această blândețe până la sfințenie. (…) Privești o stea pentru că este luminoasă și pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce și o taină mai mare: femeia.” – Mizerabilii, Victor Hugo

„În timpul acelei groaznice nopți, nenorocirea o făcu să descopere blânda resemnare care, la mame și la soțiile îndrăgostite, … Citește mai departe

Pacea de la capătul războiului

La întrebarea răsărită pe buzele tuturor: „De unde atâta înverșunare la unii și tot atâta îndârjire la ceilalți?”, alăturat unor inserări ideatice de-a dreptul profetice, printre rândurile versurilor ce compun imnurilor intonate, cu mâna la inimă și ochii spre cer, de către cele două neamuri aflate în conflict, putem descoperi și câteva firimituri de răspunsuri.

Din imnul național al Rusiei reiese, fără putință de tăgadă, ambiția de înălțare spre culmile gloriei; mândria fără margini care-i animă; credința că țara lor e unică în lume, că pământul lor e sfânt și că-l au alături, în toate, pe Dumnezeu …

„Rusia … Citește mai departe

Dă Doamne, pace!

„Dragi frați și surori, în aceste zile am fost răvășiți de ceva tragic, de război. De mai multe ori ne-am rugat ca să nu se meargă pe această cale. Și nu încetăm să vorbim, mai mult, îl implorăm pe Dumnezeu cu o mai mare intensitate. (…) Cine face război uită omenia, nu pornește de la oameni, nu se uită la viața concretă a persoanelor, dar pune în fața a toate interese de parte și de putere. Își pune încrederea în logica diabolică și perversă a armelor, care este cea mai îndepărtată de voința lui Dumnezeu. Se îndepărtează și de … Citește mai departe

Captivi, între ramuri și rădăcini

Dintotdeauna, cel mare și puternic a dorit, cu tot dinadinsul, să-l domine pe cel mic și slab. Da, să-l cucerească și să-l stăpânească, fără milă.

O luptă nesfârșită, înverșunată se dă, înlăuntrul ființei noastre, și între componentele eredității. În fiecare om există o genă preponderentă, care-i statornicește caracterul și temperamentul. Problema este că, în unele circumstanțe speciale, și celelalte gene -„minoritățile”-, închise în subteranul spiritual, reușesc să iasă la lumina lumii, fie făcându-ne de rușine, fie punându-ne într-o lumină favorabilă.

Incontestabil, contează și de unde bea omul apă (anturajul, modelele de urmat…), și câtă carte culege în cuget (valorile ce … Citește mai departe